Rav. av. Iosef Wasserman ÎNDRUMĂRI de PESAH

Luna Nisan: Trauma evenimentelor ieşirii evreilor din Egipt şi a minunilor legate de acest eveniment, a determinat denumirea lunii Nisan ca „Fruntea lunilor”. Luna Nisan este luna eliberării şi ieşirii evreilor din lanţurile robiei egiptene.
În zilele noastre, începutul lunii este caracterizat de pregătirile de Pesah, sărbătoare care începe în seara de 14 Nisan (08/04/20) şi continuă până pe data de 21 Nisan (15/04/20). Pesah este singura sărbătoare ale cărei obiceiuri şi legi sunt legate nu numai de sărbătoarea în sine, ci şi de perioada dinainte şi de după Pesah. De exemplu, hameţul adică tot ce e dospit, sau dospeşte și care a rămas în proprietatea evreului în perioada sărbătorii, este interzis a fi folosit sau consumat după Pesah, dacă nu a fost vândut unui neevreu înainte de Pesah.
Îmi amintesc de anii când eram copil la Dorohoi și tata, fie-i amintirea binecuvântată, se ocupa încă, de la începutul lunii de „kimha de pisha” – făină de copt maţot – azimă. El avea grijă ca fiecare evreu să poată sărbători Pesahul cu toate cele necesare. Ne explica nouă copiilor, că aşa vom putea spune la masa de Seder: “Fiecare înfometat este invitat să intre şi să se ni alăture la prăznuirea Sederului, dar dacă nu vom avea grijă ca această invitaţie să fie reală, nu poate fi un Seder perfect”.
Mehirat hameţ (vânzarea alimentelor nedospite): Cauza rezidă, în faptul că, după legile Torei, nu este suficientă interzicerea consumului de hameţ, ci și interzicerea ca „hameţul” să se găsească în proprietatea noastră.
Învăţaţii noştri, fie-le amintirea binecuvântată, şi-au pus întrebarea în legătură cu oamenii care au în proprietatea lor cantităţi mari de „hameţ”, respectiv proprietarii de magazine alimentare. Ce trebuie să facă aceştia, deoarece legea spune că persoana care are în proprietatea lui „hameţ” de Pesah, chiar dacă nu mănâncă „hameţ”, tot „hameţul” său va fi interzis după Pesah?
În privința acestor persoane, învăţaţii noştri, fie-le amintirea binecuvântată, au decis ca pentru a nu avea pierderi economice, ei trebuie să vândă „hameţul” unui neevreu şi să-l răscumpere după Pesah.
Cel care vinde tot hameţul este rabinul sinagogii, cartierului, oraşului, care după ce a făcut lista tuturor enoriașilor săi, cu indicaţia locului specific unde şi-au depozitat tot hameţul pe timpul Pesahului, vinde tot hameţul unui neevreu. Neevreul care nu are suma necesară să cumpere tot hameţul după Pesah, anulează afacerea. Astfel evreul nu mai este stăpân pe hameţul lui pe tot parcursul Pesahului, deci n-are voie să se atingă de el.
Dacă nu a vândut hameţul, sau a uitat să-l vândă, nu mai are voie niciodată să se folosească de el.
Agalat keilim – pregătirea şi purificarea vaselor pentru Pesah. Scopul este îndepărtarea oricăror resturi, sau firimituri de hameţ.
În general este indicat ca pe parcursul anilor să fie păstrat un set special complet de vase, oale, farfurii, pahare numai pentru Pesah.
Totuşi sunt încă multe familii care nu-şi pot permite acest lucru. Atunci aceste familii pot folosi vasele de tot anul, dar ele trebuie să fie pregătite de Pesah după legile rituale. Sunt câteva feluri de pregătire a vaselor prin ardere la foc, sau prin opărire cu apă clocotită. De exemplu, vasele care vin în contact cu focul, sau tot felul de obiecte metalice trebuie trecute prin apă clocotită, vasele de sticlă trebuie ţinute în apă timp de trei zile schimbându-li-se apa zilnic. Vasele făcute din două materiale, de exemplu metal şi plastic sau lemn, nu se pot pregăti cușer pentru Pesah.
Există multe probleme legate de pregătirea vaselor, fiindcă tehnologia înaintează şi gospodinele au azi la dispoziția lor o mulțime de aparate şi obiecte electrocasnice. Din această cauză trebuie întrebat un rabin care ştie care vase se pot purifica şi în ce fel.
Maţa – azima este mâncarea tradiţională de Pesah în locul pâinii dospite interzise cu desăvârşire. Azima se mănâncă în amintirea pâinii care n-a apucat să dospească atunci când evreii au trebuit să se grăbească la ieşirea din Egipt. Este făcută din făină şi apă plămădită doar 18 minute ca să nu dospească. Există şi azima păzită, făcută din făină de grâu şi ţinută sub observaţie după seceriş. Există o diferenţă între interzicerea consumului de hameţ şi obligaţia consumului de Maţa-azimă. Diferenţa se referă la perioada de timp cât durează aceste obligaţii. Interzicerea consumului de hameţ ține 7 zile în Israel şi 8 zile în străinătate. Obligaţia consumului de azimă păzită este valabilă pentru seara de Seder în Israel şi în două seri de Seder în străinătate. În privinţa celorlalte zile de Pesah, se poate mânca azima obişnuită. Cine nu poate mânca azima păzită toată seara de Seder, este obligat să mănânce în seara de Seder cel puţin 25 de grame.
Efectuarea controlului asupra resturilor de hameţ. Unul din obiceiurile care s-au păstrat cu stricteţe şi s-au transmis din tată în fiu, este distrugerea hameţului în perioada sărbătorii. Acest fapt are două scopuri:
Unul este să amintească practic ieşirea evreilor din Egipt, care a fost o minune vizibilă de toţi, acea mână de ajutor întinsă de Dumnezeu.
Cel de al doilea scop este acela de a aminti generaţiilor viitoare că părinţii noştri au crezut cu tărie în credinţa lor şi au avut deplină încredere în Dumnezeu, cu toate că nu au avut nicio pregătire morală. Nu şi-au luat cu ei mâncare în deşert, fiindcă erau siguri că Dumnezeu care le-a făcut minunea şi i-a scos din Egipt, va avea grijă de ei şi în deşert.
Interzicerea consumului de hameţ, respectiv tot ce e dospit sau dospeşte:
Consumul hameţului este strict interzis timp de şapte zile în Israel şi opt în România. Nu numai că nu e voie să mănânci hameţ, n-ai voie nici să vezi hameţ, şi nici altcineva nu se poate bucura de hameţul evreului. De aceea, în ajun de Pesah, după terminarea curăţeniei generale şi efectuarea controlului de hameţ, resturile rămase se ard şi hameţul închis de mare valoare se vinde unui neevreu de către un rabin, până după Pesah.
Ca să nu ne complicăm cu nici un fel de probleme în ceea ce priveşte hameţul, Tora ne îndrumă să îndeplinim trei sarcini:
1. Vânzarea hameţului;
2. Efectuarea controlului de hameţ;
3. Dacă a rămas hameţ neobservat trebuie declarat că el nu este al nimănui.
Efectuarea controlului de hameţ se face în seara dinaintea Sederului. După terminarea curăţeniei generale, suntem obligaţi să verificăm dacă nu a rămas hameţ în casă, cu toate că am curăţat cu atenție casa. Se obişnuieşte ca în timpul zilei să se ascundă zece pacheţele cu firimituri de pâine în diferite locuri în casă şi este obligatoriu să fie găsite toate pacheţelele.
Controlul în sine se face la lumina unei lumânări de ceară. Se controlează toate colţurile şi locurile unde de obicei se găseşte hameţ. Se foloseşte o pană pentru a mătura firimiturile de hameţ pe care le-am găsit. Ele se pun într-o pungă într-un loc vizibil. În timpul controlului se obişnuieşte să se spună rugăciunea: “Tot hameţul care este în proprietatea mea şi nu am reuşit să-l descopăr şi să-l văd, nu are nici o valoare pentru mine şi este în proprietatea altora”.
Ceremonia tradiţională în seara de Pesah se numeşte Seder – ordine, pentru că ceremonialul se desfășoară într-o ordine bine definită. În această seară, în fiecare casă de evreu, împlinim două comandamente divine pe care ni le porunceşte Tora:
1. În această seară, trebuie să mâncâm cel puţin 25 de grame de azimă.
2. Trebuie să citim povestea Hagadei, explicarea ei să fie însoţită de cântece şi legende, să bem patru pahare de vin, ca simbol al celor patru cuvinte: “v-am eliberat, v-am salvat, v-am izbăvit, v-am sfințit”.
3. Maror, -hreanul- sau alte legume amare sunt consumate ca amintire a vieţii amare a evreilor în robia din Egipt, povestită şi amintită la masa festivă.
Noi terminăm masa de Seder cu Afikoman, care este jumătate de azimă ascunsă de la începutul cinei ceremoniale și până la sfârşitul mesei, când se împarte câte o bucăţică fiecărui comesean, iar după aceea nu mai este voie să mănânci nimic. Este obiceiul să se permită copiilor să fure afikomanul, fără de care nu se poate încheia Sederul. Copiii îl înapoiază în schimbul anumitor promisiuni, dar principalul rol al acestui obicei este de a menţine pe toţi comesenii treji până la sfârşitul sederului.
Cele patru pahare de vin care se beau în timpul mesei de seder reprezintă simbolul celor patru denumiri date ieşirii din Egipt, ritual care trebuie păstrat. Mai ales în România este importantă procurarea vinului caşer în acest scop.
Paharul lui Eliahu. Există obiceiul de a umple un pahar cu vin în plus şi a-l pune pe masa de Seder la dispoziţia profetului Eliahu, care, după credinţa noastră, vizitează în seara de Pesah fiecare casă de evreu. Imediat după cină şi înainte de continuarea citirii din Hagada se obişnuieşte a se deschide uşa profetului nevăzut, în timp ce toţi comesenii se ridică în picioare în onoarea vizitatorului şi se dă citire versetelor care imploră oprirea căderii mâniei Domnului asupra poporului evreu.
Had-gadia este un cântec în limba arameică care se cântă la sfârşitul mesei de Seder. Conţinutul său cuprinde lanţul de învingători învinşi la rândul lor, învingătorul adevărat fiind Dumnezeu.

Hag sameah ve-caşer ! (Sărbători fericite și cașer!)

PESAH – 5780/2020

Dragi prieteni, iubiţi fraţi şi surori, evrei originari din România şi cei care trăiți în România! Bunul Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Astăzi sărbătorim Pesah-ul, Paştele evreiesc, ziua eliberării noastre, prima sărbătoare a poporului evreu.
Scopul sărbătorii de Pesah este acela de a readuce în atenţia poporului nostru şi în conştiinţa sa colectivă ideea de libertate în conformitate cu punctul de vedere al iudaismului. Sederul – „Ordinea” mesei din seara de Pesah şi regulile după care trebuie să se desfăşoare ea, precum şi tot ce conţine, au ca scop să introducă în inima fiecărui evreu credinţa în Unicitatea lui Dumnezeu, dragostea de libertate spirituală şi fizică, ideea egalităţii între oameni. Aceasta este ideea fundamentală care stă la baza sărbătorii de Pesah.
„Hagada de Pesah” este povestirea ieşirii poporului lui Israel din Egipt, descriind un eveniment important, primul din istoria poporului nostru şi a întregii lumi. Este cazul unui mic popor care a reuşit – cu ajutorul lui Dumnezeu – să se elibereze din sclavie, să iasă din sclavie spre mântuire, din Egiptul înrobitor, la muntele Sinai, unde a primit Tora, învăţătura Divină şi a reuşit să ajungă în ţara sa, în ţara făgăduinţei, promisă de Dumnezeu, strămoşilor săi. „Căci urmaşilor tăi le-am dat această ţară”, i-a spus Dumnezeu patriarhului Avraham, aşa cum scrie în Biblie.
„Hagada de Pesah” pe care o recitim în fiecare an are rolul de a evoca evenimentele trăite de poporul everu la începuturile istoriei sale şi trezirea sentimentului că fiecare evreu retrăieşte aceste evenimente, el personal, precum stă scris în Hagada: „În fiecare generaţie, fiecare om trebuie să se vadă pe el ca şi cum ar fi scăpat el însuşi din Egipt.”
Continuăm să mergem pe drumul strămoşilor noştri şi să povestim pe larg despre eliberarea din sclavie, din Egipt, aşa cum este ea descrisă în Hagada de Pesah. Astfel, vom reuşi noi înşine să sorbim din apa libertății din care au băut strămoşii noştri, apa credinţei şi încrederii.
În numele Torei, vă binecuvântez cu urări de Pesah caşer şi fericit, de viaţă bună şi sănătate, de pace şi prosperitate, de bucurie şi fericire! Să ne amintim că dragostea pentru Israel este un element vital, central, la ordinea zilei! În special acum, mai mult ca niciodată avem nevoie de apropiere între oameni, între inimi, de comuniune sufletească, astfel încât fiecare să înţeleagă limba semenelui său, fapt care ne obligă pe toţi să luptăm pentru scopul de a ajunge în curând la o mântuire adevărată.

Pesah simbol

Sărbătoarea de Pesah are un caracter special în rândul sărbătorilor poporului evreu. Aflăm despre acest caracter special al sărbătorii de Pesah din comandamentele divine legate de ea, precum jertfa pascală, consumul de „maţa”, pască şi de „maror”, rădăcini amare, băutul a patru pahare cu vin. Alt comandament divin special care nu se leagă de nicio altă sărbătoare, este lectura Hagadei, povestirea conţinutului sărbătorii, după cum scrie în Tora: „Şi le vei povesti fiilor tăi în acea zi” din capitolul Şemot 13,8.
Prin ieşirea din Egipt, strămoşii noştri şi-au câştigat libertatea, existenţa ca popor liber capabil să-şi aleagă calea vieţii şi să-și asume îndatorirea de a învăța Tora şi comandamentele ei. Strămoşii noştri au reușit acest lucru nu numai pentru ei înşişi, ci pentru fiii şi urmaşii lor pentru vecie. De aceea Tora a pretins ca sentimentul libertăţii să fie păstrat de poporul evreu, iar fiecare generaţie să-l reînnoiască. În acest sens, Tora a poruncit ca fiecare generaţie a poporului lui Israel să povestească despre ieşirea din Egipt precum şi să considere şi să-şi imagineze că ieşirea din Egipt s-a petrecut în faţa ochilor lor.
Iată ce scrie în Hagada: „Oricine povesteşte cât mai multe despre ieşirea din Egipt lăudat să fie!”. O aluzie la aceasta a fost găsită chiar în cuvântul ebraic „Pesah”, care a fost interpretat şi sub forma „pe” -gură, „sah” -povestitor, respectiv că gura a primit porunca de a fi povestitorul eliberării.
Tora prevede în multe locuri din text obligaţia de a-i învăţa conţinutul ei pe fiii noștri şi de a-i educa în direcţia respectării poruncilor divine. În privinţa ieşirii din Egipt, faptul este accentuat în mod deosebit. Nu există nici o altă sărbătoare în care educaţia copiilor să ocupe un rol atât de important ca în sărbătorea de Pesah. „Şi le vei povesti fiilor tăi”, ”Şi dacă fiul tău te va întreba, să-i răspunzi”.
Înţelepţii noştri au stabilit diferite reguli pentru a-i face pe copii să participe la lectura Hagadei. În Talmud , în Tratatul Pesahim, 109 se povesteşte că Rabi Akiva obişnuia să împartă nuci copiilor în seara de Pesah pentru ca aceştia să nu adoarmă şi să poată participa la „Seder”. Rambam, Rabi Moşe ben Maimon, sau Maimonide, a scris: „Trebuie să facem ceva deosebit în organizarea desfăşurării serii, pentru ca fiii să vadă diferenţa ei de celelalte seri şi să întrebe „prin ce se deosebește acestă noapte de celelalte nopți?” vezi Halahot Hameţ -Maţa, capitolul 7, paragraful 3.
Mai recent, s-a extins obiceiul furtului de „maţa” păstrată ca „afikoman” de către copii, pentru a-i face pe aceştia să rămână treji, iar tatăl să le poată povesti despre ieşirea din Egipt şi scopul eliberării. Fiecare părinte are sarcina de a-i povesti fiului său conform posibilităţilor sale şi puterii de înţelegere a fiului. Hagada serveşte doar ca bază de pornire pentru poveștile şi explicaţiile tatălui.
Înţelepţii noştri au menţionat patru tipuri de fii care trebuie educaţi. Noi toţi trebuie să le răspundem la întrebări şi să le povestim despre ieşirea din Egipt. În Hagada scrie: „Tora a vorbit în faţa a patru fii: unul învăţat, unul nelegiuit, unul naiv, unul atât de ignorant că nu ştie nici măcar ce să întrebe”. Prin extensie, explicaţia este că acei patru fii reprezintă o familie formată din patru generaţii, fiecare dintre ei fiind reprezentantul altei generaţii.
Bunicul care are cunoştinţe vaste în Tora, este sincer în credinţa sa. El nu are întrebări, totul îi este clar şi cunoscut. Fiul său, însă, învăţat care a studiat şi alte discipline, este liber-cugetător, necredincios, are întrebări şi vrea să ştie şi să înţeleagă: „Ce reprezintă aceste mărturii, legi şi porunci pe care Dumnezeul nostru vi le-a poruncit?” întreabă el. Învăţatul nu şi-a crescut şi educat fiul pe calea tradiţiei părinteşti, ci
l-a lăsat să-şi adune cunoştinţele din alte domenii, din afara Torei. Fiul s-a rupt de tradiţia lui Israel. Autorul Hagadei îl numeşte „raşa”- nelegiuit. Pentru el, seara de „Seder” aparţine generaţiilor trecute. El nu organizează o masă de „Seder” în prima seară de Pesah. Întrebarea sa este cea a omului care nu caută niciun răspuns: „Ce vă trebuie acest ceremonial?”.
Fiul „nelegiuitului” a crescut într-o casă care nu are nimic în comun cu tradiţia. Odată el a fost în vizită la bunicul său unde a văzut o masă de „Seder” organizată conform tradiţiei şi normelor halahice şi îşi aduce aminte de acea seară. Poate că a văzut o masă festivă şi în casa tatălui său, dar nu a văzut o masă de „Seder” unde citirea „Hagadei” ocupă un loc central. Acest „fiu” este denumit „tam”, cel naiv, necunoscător, de către autorul Hagadei. Întrebarea sa este cea a unui om simplu, necunoscător, neînvăţat: „Ce este asta?”.
Fiul necunoscătorului, al omului simplu, este cel de-al patrulea „fiu” menţionat de Hagada. El nici măcar nu mai ştie ce să întrebe. Niciodată nu a văzut un „Seder de Pesah” făcut conform tradiţiei şi normelor halahice, nici în casa tatălui său, „necunoscătorul”, nici în casa bunicului său, „nelegiuitul”. De aceea el nu pune nicio întrebare.
Cum trebuie să ne comportăm faţă de el? Autorul Hagadei spune: „Deschideţi gura!” Cel care organizează masa de „Seder” trebuie să deschidă gura şi să-i povestească totul, de la început până la sfârşit. Din păcate, în ultimele generaţii, multe familii au trecut prin prefacerile familiei cu cei patru fii. Fiecare familie şi fiecare casă are povestea ei. Cu toate acestea trebuie să căpătăm puteri şi să îndeplinim acea poruncă divină de a povesti despre ieşirea din Egipt, de a ne apropia de tradiţia strămoşilor noştri şi de a ne întoarce la ea.
Am spus mai înainte că, prin ieşirea din Egipt, strămoşii noştri şi-au dobândit libertatea. Însă de-a lungul mileniilor, exilul şi suferinţele ne-au determinat să ne pierdem gustul libertăţii, iar Hagada reflecta numai trecutul glorios şi trezea dorul de eliberare în inimi. Dar odată cu întoarcerea poporului evreu în ţara sa, Hagada a căpătat un sens mai real, mai actual, mai profund, căci ne gândim la libertatea pe care o avem.
Trebuia să ştim însă că numai libertatea politică nu este suficientă poporului pentru a trăi cinstit. Aşa cum am văzut în decursul ultimelor generaţii, corupţia şi lăcomia au ajuns să domine existenţa şi viaţa socială. Poporul lui Israel are nevoie de credinţă şi îndreptare morală, doar pe această cale va simţi pe deplin gustul vieţii liber e.
Închei această relatare cu binecuvântarea de „Pesah caşer ve-sameah” (Un Paște cașer și vesel!) pe care o adresez tuturor cititorilor.

Adaugă un comentariu

Despre noi

Asociația Anima Fori - Sufletul Cetății s-a născut în anul 2012 din dorința unui mic grup de oameni de condei de a-și pune aptitudinile creatoare în slujba societății și a valorilor umaniste. Dorim să inițiem proiecte cu caracter științific, cultural și social, să sprijinim tineri performeri în evoluția lor și să ne implicăm în construirea unei societăți democratice, o societate bazată pe libertatea de conștiință și de exprimare a tuturor membrilor ei. Prezenta publicație este realizată în colaborare cu Gazeta Românească.

Despre noi

Asociația Anima Fori - Sufletul Cetății s-a născut în anul 2012 din dorința unui mic grup de oameni de condei de a-și pune aptitudinile creatoare în slujba societății și a valorilor umaniste. Dorim să inițiem proiecte cu caracter științific, cultural și social, să sprijinim tineri performeri în evoluția lor și să ne implicăm în construirea unei societăți democratice, o societate bazată pe libertatea de conștiință și de exprimare a tuturor membrilor ei. Prezenta publicație este realizată în colaborare cu Gazeta Românească.