Non multa sed multum

Sebastian Costin: „Scriitorii din Israel născuți în România aparțin în totalitate culturii românești.” (II)

Maria Găitan Mozes:

„O durere mocnită, trăită de Sebastian Costin, mi-a fost destăinuită de soția lui, Eugenia, prietenă bună până când și-a luat și dânsa rămas bun de la viață. Fulgerătoare, pierderea lui Costin, a îndurat-o cu multă demnitate în numele unei dragoste profunde și unice.

Prieteni aveau puțini, la Ierusalim, pe Leon Volovici și la Holon, pe Sanda Peri, colaboratoarea lui Mirodan.

Îndepărtat de familie, din cauza alegerii tovarășei de viață, Eugenia, a trăit izolat, iar după moartea sa, viața Eugeniei a fost un calvar, lovită fiind și ea de cancer. Personal, eram colege de suferință, de boală, împreună, la tratament. Am legat și o strânsă prietenie, susținându-ne până în clipa când s-a stins din viață.

Locuiam la 10 minute una de alta. Ne vizitam, vorbeam zilnic la telefon, ori făceam drumuri, împreună, la spital. După o vizită în familie, în România, starea ei s-a agravat. A revenit, de urgență, în Israel, direct la spital. De acolo, după scurtă vreme, drumul s-a încheiat cu o incinerare. Cu o tărie deosebită și cu o demnitate ieșită din comun, a rânduit totul, dinainte, în amănunt, fiind o ființă a cifrelor, de meserie contabilă. Costin și Eugenia, un tragism care te cutremură. Fie-le amintirea binecuvântată.”

Liana Saxone Horodi:

„Sebastian Costin și Eugenia făceau parte din grupul de prieteni care se întâlneau la Ein-Hod, la sculptorul Tuvia Iuster. Venea și doctorul Sergiu Levin. Întâlnirile erau un regal cultural. O dată cu dispariția lor, dispărea o legendă.”

Din ciclul „CARTEA BALADELOR”

BALADA DESPRE CONSPIRAȚIA SUNETELOR
Butoiul cu pulbere crește gălbui
În hruba de zid de sub buza pădurii,
Dar gestul și spaima și flacăra cui
Vor smulge miracolul detunăturii?/
În cerc, răcoroase, zac clopote gri
Răsunete mari, hibernând fără vlagă,
Dar care duminică va regăsi
Evlavia surdă murind să le tragă?/
Călcăm peste sunete vechi, respirăm
Atomi de văzduh ce strâng câte-un sunet,
Un scrâșnet e-n piatra pe care visăm,
Un geamăt e-n iarbă, în pâine e-un tunet./
O voce de bronz doarme-n vin, un semnal
Se-ascunde-nghețat după stelele-albastre,
O orgă, un vaiet, un ou de metal
Dau tainic târcoale memoriei noastre./
Trecute în regn dușmănos, parcă dorm
Sau parcă, spre gloria noastră pieiră,
Și vesel le plângem cadavrul enorm,
Dar ele în fundul tăcerii conspiră./
Trăim neclintiți într-un cerc de erori
O vânătă pace ne-nghesuie-n liră
Corzi mute de pâslă cântând în culori,
Dar hoarda de sunete iată, conspiră./
Și nu peste mult, într-o furie rea,
Spre noi vor porni, vor mugi, vor ucide,
Vor rupe, vor arde pe rug, vor mânca
Din carnea urechilor noastre livide./
Ne va traversa un masacru obscur,
Făptura de noapte robită vederii,
Un urlet de lup risipind împrejur
Fărâme încinse din foste materii./
Atunci vom voi să fugim scoși din minți
Bezmetici vom cere un strop de distanță
Dar oasele noastre și galbenii dinți
Trădându-ne, vor căpăta rezonanță./
Și chiar în adâncul perfidului trup
Din propriul nostru schelet va apare
O altă mulțime de sunete-lup,
Atunci vom pricepe că nu e scăpare./
Și-n marea lumină vom sta nemișcați,
Statui de-ntuneric ce-așteaptă dezastre,
Și până spre ziuă vom fi devorați
De zgomotul sumbru din oasele noastre.

„Poeziile mele s-au născut dintr-un sentiment de frustrare și din nevoia de a adapta frumusețea și originalitatea poeziei ebraice la limba română care se numără printre cele mai apte să se mlădieze pe trupul poeziei.” spune scriitorul.

Yehuda Amichai (traducere din limba ebraică de Sebastian Costin)

ROUĂ PE CÂMPUL DE LUPTĂ

Rouă pe obrajii prietenilor mei,
Pe obrajii prietenilor vii care
Își acoperă capul cu pături
Și pe obrajii prietenilor morți care
Nu-l mai acoperă.

CÂNTEC DE PRIMĂVARĂ
Copilul meu tușește în noapte.
În inima lui sunt desene
Pe care n-am să le văd niciodată.
În primăvara asta înfloresc și se ofilesc
Vrerile lui dintâi.
Îl iubesc cu tot ce e mai bun
În eșecul vieții mele.
Va veni vara,
Iarba uscată și moartă
Va foșni iarăși
Sub pașii celor ce vor trece prin ea
Cât era verde și proaspătă
Tăcea.

Poet, prozator, cronicar dramatic și traducător apreciat în România și în Israel, Sebastian Costin s-a născut pe 11 septembrie 1939, la Galați.
După terminarea liceului, la Galați, absolvă Facultatea de Filologie a Universității din București în anul 1960. Este secretar literar la Teatrul de Stat din Galați apoi scenarist la Studioul Cinematografic București. Din 1967 s-a făcut remarcat la „Scânteia Tineretului” unde semnează cronica de teatru. În paralel, continuă să publice versuri (primul volum, „Femios”, i-a apărut în 1969) A fost considerat de criticii literari unul dintre cei important poeți ai generației sale. Publică 3 romane polițiste sub pseudonimul „Ștefan Marian” sub care se ascunde și textierul Ion Maximilian, coautor al primelor două.
În 1973 emigrează în Israel unde lucrează ca ziarist și traducător. Este secretar de redacție la „Revista mea” și din 1994 redactor șef al revistei „Tribuna Magazin”, redactor al rubricii radiofonice „Limba Română, cronica artistică și literară”. Apoi devine secretar de redacție la ziarul „Viața noastră” în coloanele căruia publică cronici și scrie ciclul „Poemele de o zi”. A susținut întotdeauna că scriitorii din Israel născuți în România aparțin în totalitate culturii românești. Ales în două rânduri vicepreședinte al Asociației Scriitorilor de Limba Română din Israel, iar între 1991 și 1994 a fost chiar președintele acestei organizații.
Ne lasă două splendide volume de tălmăciri din lirica ebraică, pentru care a primit un important premiu național israelian. Prima antologie de traduceri în limba română apare sub titlul „Sunete ebraice”, la Tel Aviv, în 1975. Cuprinde tălmăciri din Bialik, Rachel, Alterman și Lea Goldberg. Volumul este însoțit de o prefață de Met Rudich și o introducere de Șlomo Laiș. Publică „La marginea cerului”, Tel Aviv, 1981: antologie de traduceri a 50 de poeți ebraici contemporani, reeditată, în 1992, la București, la „Cartea Românească”. Urmează trei plachete de traduceri din ebraică, volumul „Creier” la Editura Cercului Cultural Petah Tikva, 1997. Traduceri din poetul Dan Padis, „Durerea cea dulce” Editura Cercului Cultural Petah Tikva, traduceri din Nathan Zach și volumul „Cale de două speranțe” cu traduceri din Yehuda Amichai. Primește premiul „Sara și Haim lanculovici”. În 1997 i-a apărut, la București, antologia de autor „Pădurea de aer” la Editura Eminescu. Sebastian Costin a murit pe 30 noiembrie 1997, la Tel Aviv, la numai 58 de ani.

„A plecat, pur și simplu, pe neașteptate, dintre noi și de lângă noi. Publicațiile de la București și de la Tel Aviv au exclamat: ‚Ne-a mai murit un poet!ꞌ Când au aflat , în aceleași zile, vestea, prietenii pe care îi avea și îi mai are la București, la Galați și la Tel Aviv au murmurat la rândul lor: ‚Ne-a murit un prieten.ꞌ Singură, soția lui, Eugenia Costin n-a zis nimic. Ea, care străbătuse o viață de om împreună, nu cu prietenul, nu cu poetul, ci cu bărbatul ei, și-a suportat, în tăcere, durerea.” (Dumitru Matală)

În memoria sa, Cercul cultural din lerusalim oferă anual, din 1998, Premiul „Sebastian Costin” sponsorizat de soția scriitorului, celor mai bune scrieri în limba română din Israel.
În 1999 (postum) apare „Casa din strada Garibaldi- povestea adevărată a capturării lui Adolf Eichmann” de Harel Iser în traducerea din ebraică a lui Sebastian Costin la Editura „Hasefer” din București. Din inițiativa soției sale, în anul 2002 la Editura „Eminescu” din București a apărut o selecție a poemelor sale, într-un volum cu același titlu, prefațat de Dumitru Matală.

2 comentarii

  • SEBASTIAN COSTIN ȘI EUGENIA FACEAU PARTE DIN GRUPUL DE PRIETENI CARE SE ÎNTÂLNEAU LA EIN-HOD ,LA SCULPTORUL TUVIA IUSTER. VENEA ȘI DOCTORUL SERGIU LEVIN. ÎNTÂLNIRILE ERAU UN REGAL CULTURAL. CU DISPARIȚIA FIECĂRUIA, DISPĂREA O LEGENDĂ.

Despre noi

Asociația Anima Fori - Sufletul Cetății s-a născut în anul 2012 din dorința unui mic grup de oameni de condei de a-și pune aptitudinile creatoare în slujba societății și a valorilor umaniste. Dorim să inițiem proiecte cu caracter științific, cultural și social, să sprijinim tineri performeri în evoluția lor și să ne implicăm în construirea unei societăți democratice, o societate bazată pe libertatea de conștiință și de exprimare a tuturor membrilor ei. Prezenta publicație este realizată în colaborare cu Gazeta Românească.

Despre noi

Asociația Anima Fori - Sufletul Cetății s-a născut în anul 2012 din dorința unui mic grup de oameni de condei de a-și pune aptitudinile creatoare în slujba societății și a valorilor umaniste. Dorim să inițiem proiecte cu caracter științific, cultural și social, să sprijinim tineri performeri în evoluția lor și să ne implicăm în construirea unei societăți democratice, o societate bazată pe libertatea de conștiință și de exprimare a tuturor membrilor ei. Prezenta publicație este realizată în colaborare cu Gazeta Românească.