Non multa sed multum

Conf. dr. Diana Vrabie: Idealul Unirii în presa basarabeană

Promovarea idealului Unirii în paginile publicației
„Cuvânt Moldovenesc” (1917-1918)

Revista de cultură basarabeană „pentru moldovenii din Basarabia și de peste Nistru”, „Cuvânt Moldovenesc”, apărută cu sprijinul financiar al boierului Vasile Stroescu, a reprezentat de la începuturile activității ei o veritabilă și autentică tribună pentru promovarea idealului unionist, alături de care mai concurează, revista basarabeană „Luminătoriul” (publicație religioasă, ce apare din 1908, neregulat), „Soldatul moldovan” (gazetă politică pentru soldați și țărani, editată de Sfatul deputaților moldoveni basarabeni, ce apare între 1917-1932), „Ardealul” („gazetă săptămânală pentru românii transilvăneni aflători în Rusia”, care apare din 1917 sub redacția lui Onisifor Ghibu,), „România nouă”, care va continua, începând cu anul 1918, gazeta „Ardealul” și care reprezintă „organul de propagandă pentru unirea politică a tuturor românilor”, sub conducerea unui comitet alcătuit din românii din toate țările) și încă câteva, dar de existență efemeră.

Publicația „Cuvânt Moldovenesc” apare la Chișinău, neregulat, începând cu luna mai 1913, cu grafie chirilică, fiind cea dintâi revistă moldovenească în Rusia. Este „o revistă lunară de literatură și știință practică”, pentru „Moldovenii din Basarabia, Podolia, Herson și întreaga Rusie” , avându-l drept redactor editor pe Nicolae Alecsandri. Din ianuarie 1914 este secondată de ziarul „Cuvânt Moldovenesc” – „gazetă națională pentru moldovenii din Basarabia și de peste Nistru” . Scopul celor două publicații (o revistă cu apariție bilunară și o gazetă săptămânală) este să dea în special „cât mai multă și mai favorabilă informație despre România și din părțile locuite de români”, fondatorii fiind Pan. Halippa, Simion Murafa și Nicolae Alecsandri.
În memoriile sale, Pan Halippa precizează: „Glasul conștiinței mele de fiu al Basarabiei moldovenești mă îndeamnă, în zilele de doliu din luna mai 1912, când se comemorau 100 de ani de la răpirea Basarabiei, să scriu o schiță istorică și geografică asupra provinciei dintre Prut și Nistru și din vânzarea broșurii îmi formam primul fond pentru tipărirea „Cuvântului Moldovenesc”.
Gazeta bisăptămânală „Cuvânt Moldovenesc” va apărea regulat din februarie 1917 până în 26 decembrie 1921, apoi neregulat din 1932 până în 10 decembrie 1939. Între anii 1919 și 1920 apare cu subtilul „Gazeta națională moldovenească”, iar din 23 ianuarie 1921, cu subtitlul „Gazetă de cultură și gospodărie națională”. Din aprilie 1917 publicația a devenit oficiosul Sfatului Țării. În primul an de apariție, „Cuvânt Moldovenesc” s-a publicat în două ediții diferite, una cu caractere chirilice, care reflecta starea limbii vorbite la acea vreme în Basarabia, iar alta, în grafie latină.

Publicația reușește să prindă pulsul epocii, înregistrând cu fidelitate atitudinile și opiniile, care animau societatea basarabeană. Într-un peisaj politic zbuciumat și contradictoriu, într-o societate angrenată în schimbări radicale, abia scăpată de Poliția secretă țaristă, periodicul a reușit să-și asume rolul de formator, dar și de catalizator al opiniei publice. După izbucnirea revoluției ruse din februarie 1917, ziarul care apărea paralel cu revista, critică starea politică și socială anterioară, clamând o schimbare urgentă de lucruri: „Nevrednicia noastră din trecut ne-a aruncat în bezna întunericului și sărăciei, de care s-ar înfiora străbunii noștri din vechea Romă și nemuritoare, cât și strălucitul voievod Ștefan cel Mare”. Acuzați de unionism cu România, colaboratorii publicației, vor veni cu argumente pertinente, în măsură să elucideze aspectele politice, dar și culturale. În articolul Moldoveni și români din 20 iunie 1917, Onisifor Ghibu afirmă: „De o sută de ani ni-au fost astupate gurile ca să nu putem grăi cu frații noștri; de acum lăcăţele de pe guri ni-au căzut şi noi strigăm din răsputeri, că ne recunoaştem fraţi cu toţi românii din toate ţările. Noi suntem români basarabeni, de acelaş sânge cu românii bucovineni, cu românii transilvăneni, cu românii bănăţeni şi maramurăşeni şi cu românii din România!”

Semnează articole politice, care reprezintă o platformă extrem de eficientă pentru pregătirea Marii Uniri în această perioadă Pan. Halippa, Onisifor Ghibu, Simion Murafa, Ion Pelivan, Daniel Ciugureanu, Theodor Inculeț (fratele lui Ion Inculeț), G. Nastas, Elena Alistari, T. Roman, V. Cazacliu și alți luptători pentru drepturile românilor din Basarabia și Transilvania. Colaboratorii publicației reușesc să explice pe înțelesul publicului larg sintagmele utilizate în discursurile politice, să elucideze controversele iscate în urma diverselor evenimente și decizii politice: Ce s-a făcut până acum pentru treaba moldovenească? , Ce vrea partidul național moldovenesc? , Slobozeniile cele nouă etc. Vor suna tot mai frecvent îndemnuri la luptă pentru unire, deșteptare și strângerea rândurilor românilor de pretutindeni. Este promovată insistent necesitatea instruirii și susținerea slujbelor religioase în limba română, precum și consolidarea societăților culturale românești.

În perioada 1917-1919, publicația a contribuit la intensificarea mișcării naționale românești din Basarabia, coagulând întreaga elită intelectuală care, în ciuda ezitărilor de la început, și-a asumat rolul de a promova spiritul național printre moldoveni. În anul 1917, „Cuvântul Moldovenesc”, alături de revista „Luminătoriul” au fost unicele publicații în limba română cu caractere chirilice. Începând cu data de 2 aprilie 1917, Pan Halippa devine prim redactor-șef, promovând cu asiduitate idealul unirii. Cele mai relevante texte aparțin altminteri lui Pan Halippa și Onisifor Ghibu, cel din urmă fiind semnatarul unor articole al cărui cuvânt cheie e „unirea”: „La luptă în unire” , „Moldoveni, deșteptați-vă!” , „Moldovenilor, uniţi-vă!” „Moldova s-adună” ș.a.

În imperativul articol „Acum ori nici odată” din 26 martie 1917, Onisifor Ghibu îndeamnă: „Trebui să râdicăm sus steagul, pe care să fie scris unire. Trebui mai degrabă să ne arătăm ca o putere mare, ca şi pe noi lumea să ne ee în samă. Trebui să scoatem nevoile noastre la dezbatere în lumea largă. Trebui să ne pregătim pentru o luptă crâncenă cu duşmanii noştri, cari de o sută şi mai bine de ani ne-au ţinut în bezna întunericului şi cari şi acuma n-ar vrea să ne vadă trăgându-ne la lumină.

Şi toate acestea trebuesc făcute cât mai degrabă, pân ce nu-i pierdut timpul. „Acum ori nici odată să dăm dovadă la lume” că şi noi sântem un popor vrednic de a trăi pe acest pământ”.
Putem remarca faptul că fiecare articol dezbate cauza națională, orientându-se în sensul unei mișcări naționale constructive: Simion Murafa, Ostașii moldoveni de pe frontul românesc. O dare de samă ; Nu uitați de bejenarii români , De ce voim, ca școala să fie moldovenească? ; V. Cazacliu, Despre autonomie , Ştiri locale. Despre autonomia Basarabiei etc. Identificăm din paginile publicației toate premisele care vor contribui la marea unire, între care, ședințele adunării guberniale a zemstvei, activitatea partidului național moldovenesc, activitatea Adunării Întemeietoare, dar și a societăților moldovenilor din Odessa, Kiev, Rusia, care salută „Stăpânirea Vremelnică şi noua orânduială”, recuperarea drepturilor naționale etc. Rând pe rând, cooperatiștii, învățătorii, preoții, țăranii, solicită autonomia Basarabiei, prin care înțeleg „dreptul de a trăi şi a se ocârmui singură după nevoile și însușirile ei naționale”. Paginile publicației radiografiază și transmit cu promptitudine deciziile din cadrul congreselor, întrunirilor învățătorilor basarabeni, ale obștilor țăranilor, ale adunărilor studenților moldoveni etc.

Sunt abordate aspecte foarte temerare pentru contextul respectiv, cum ar fi de pildă, necesitatea utilizării etnonimului „român” în loc de „moldovean”, dovadă nu doar a schimbării de mentalitate, ci mai degrabă a adevăratelor sentimente românești ale echipei publicației „Cuvântul Moldovenesc”, necesitatea întocmirii sfatului țării, a naționalizării școlii , a unei Basarabii neatârnate, autonome etc. Numeroase articole comportă această tonalitate imperativă care îndeamnă la acțiuni concrete: Să urmăm pilda Ucrainei , Să nu ne lepădăm de neamul nostru ; Fraţi Moldoveni, învăţaţi slova latină! Aceasta e cerinţa zilelor pe care le trăim , Ostaşii ruşi pe-acasă , efectele cărora nu vor întârzia să apară. Astfel, în ziua de 22 ianuarie 1918, Sfatul Ţării, sub președinția vice-președintelui P.N. Halippa, proclamă neatârnarea Republicii Moldovenești: „Pe ziua de 22 Ianuarie Sfatul Ţării, sub președinția vice-președintelui P.N.Halippa, a hotărât să proclame neatârnarea Republicei Moldovenești. Hotărârea aceasta istorică a fost luata de Sfatul Ţării, în legătură cu proclamarea Ucrainei ca republică slobodă şi neatârnată. Tot atunci s-a ales o comisie din 15 deputați, cari să alcătuiască declarația Sfatului Țării pentru proclamarea neatârnării Republicii Moldovenești. Comisia a lucrat toată ziua de 23 ianuarie și sara Sfatul Țării a primit declarația, hotărând s-o sloboadă la lume azi la 24 ianuarie. Cuprinsul declarației îl vom da în numărul viitor. Trăiască Republica Democrată Moldovenească neatârnată! Publicația va reflecta de acum încolo în chip generos evenimentele din 24 Ianuarie 1918, mesajul unionist românesc obținând accente și mai pregnante. Propaganda în favoarea unirii se face prin articolele de opinie, știri, interviuri cu personalități importante ale epocii, anchete, reportaje din cadrul activităților culturale românești, prin poeziile patriotice publicate în presă, unele scrise sub impulsul imediat al mișcării naționale (Pan Halippa, Spre Unire; Hora neatârnării; T. Roman, Sub a țarului domnie …; Mihail Minciună, Prutul).

În data de 29 martie 1918 este anunțată unirea Basarabiei cu România: Unirea Basarabiei cu România, s-a făcut!: „Bucurie mare vestim vouă, iubiţi fraţi Moldoveni, ţărani şi cărturari, mari şi mici: soarta Basarabiei a întrat pe un drum nou, care duce la deplina fericire a voastră şi a fiilor voştri: căci conducătorii republicei noastre au hotărât Marţi în 27 Martie 1918, unirea Basarabiei cu România, – faptă care va schimba cu totul, şi anume în bine pentru voi, toată faţa țării şi tot cursul vieții în ea. După bărbăteşti chibzueli, Sfatul Ţării a hotărât unirea Basarabiei cu România! 86 de glasuri ale deputaților Moldoveni au hotărât fericitul fapt! 3 glasuri streine au fost împotrivă, iar 36 de deputați n-au glăsuit nici pentru unire, nici împotriva ei”.

Începând cu data de 15 februarie 1918, „Cuvânt Moldovenesc” va ieși sub formă nouă, sub redacția părintelui Ioan Moța, unul din cei mai buni gazetari ai vremii. Directorul publicației rămâne în continuare Pan Halippa, iar în calitate de administrator, profesorul ardelean, Dr. Seb. Bornemisa. În data de 16 februarie, gazeta „România Nouă” anunță apariția „Cuvântului Moldovenesc” în formă nouă: „Începând cu ziua de 15 februarie, „Cuvânt Moldovenesc” din Chișinău, gazeta țăranilor din Basarabia, iese în formă nouă […]. Suntem încredințați, că destoinicia păr. I. Moța va face din „Cuvânt Moldovenesc” un izvor viu de viață și de întărire națională precum și un puternic mijloc de propagandă sănătoasă a idealului nostru”. Ioan Moța publică, la scurt timp, după preluarea redacției, un articol în favoarea regelui Ferdinand, continuând activitatea de convingere a basarabenilor că monarhia din România nu seamănă cu cea rusească.
Publicația va apărea de acum încolo de două ori pe săptămână. Articolele îmbracă tot mai mult caracterul unei știri, fiind foarte suple și concentrate ca mesaj. Având un anumit public concret, de obicei țăranii știutori de carte, articolele sunt scrise într-un limbaj accesibil, fiind explicat idealul unionist pe înțelesul cititorului comun.

Începând cu anul 1926 vă apărea seria nouă a „Cuvântului Moldovenesc”. Inițiat de un grup de cărturari din cercul Societății „Astra”, la sugestia Mitropolitului Basarabiei Gurie Grosu, săptămânalul a început să apară în 1 noiembrie 1926, având inițial subtitlul „gazetă săptămânală cu tot felul de învăţături şi ştiri din toată lumea, tipărită pentru trebuinţele norodului moldovenesc din Basarabia de către Asociaţiunea «Astra»”. Odată cu trecerea, în 1937, în subordinea Fundaţiei Principele Carol, Regionala Basarabiei, va deveni pur şi simplu „foaie săptămânală pentru norod”. Dacă la început echipa redacţională era formată din Onisifor Ghibu (director) şi doi redactori: Iorgu Tudor şi Mihail Minciună, ulterior îi va avea ca membri pe Leon T. Boga (director), Iorgu Tudor şi Emil Gane (redactori).

Pe parcursul activității publicației pot fi urmărite diferențele de opinii în legătură cu fermitatea discursului național și ezitările basarabenilor, rațiuni ce îl vor determina, în consecință, pe Onisifor Ghibu, unul dintre cei mai activi tribuni, să renunțe la această colaborare.
Cert rămâne faptul că publicația „Cuvântul Moldovenesc” a reușit să surprindă gândurile și atitudinile care au stat la baza sentimentului național al societății. Prin articolele de opinie adunate pe parcursul activității sale, publicația a reușit să modeleze opinia publică, contribuind în măsură decisivă la înfăptuirea Marii Uniri. Alături de revistele basarabene „Luminătorul”, „Soldatul moldovan”, „Ardealul”, „România nouă”, „Sfatul Țării”, „Școala Moldovenească”, „Cuvântul Moldovenesc” a pus bazele deciziilor politice de la Chișinău, care au dus, în consecință, la unirea tuturor românilor în anul 1918.

Presa basarabeană de la începuturi până în anul 1957. Catalog, Chișinău, Editura Epigraf, 2002, p. 145.
Ibid., p. 146.
I. Hangiu, Dicționarul presei literare românești (1790-2000), Editura Institutul Cultural Român, București, 2004, p. 206.
Pan Halippa, Cronica vieții mele, în Memorii (1917 – 1920), București, 1975, p. 217–248.
Onisifor Ghibu, „Moldoveni și români”, în Cuvânt Moldovenesc, anul IV, nr. 45, 6.06.1917, p. 2.
Cuvânt Moldovenesc, anul IV, nr. 28, 9.04.1917, p. 3.
Cuvânt Moldovenesc, anul IV, nr. 32, 23.04.1917, p. 2.
Cuvânt Moldovenesc, anul IV, nr. 36, 7.05.1917, p. 1.
Cuvânt Moldovenesc, anul IV, nr. 27, 2.04.1917, p. 2.
Cuvânt Moldovenesc, anul IV, nr. 28, 9.04.1917, p. 2.
Cuvânt Moldovenesc, anul IV, nr. 28, 9.04.1917, p. 2.
Cuvânt Moldovenesc, anul IV, nr. 44, 3.06.1917, p. 3.
Cuvânt Moldovenesc, anul IV, nr. 25, 26.03.1017, p. 2.
Cuvânt Moldovenesc, anul IV, nr. 42, 28.05.1917, p. 4.
Cuvânt Moldovenesc, anul IV, nr. 43, 31.05.1917, p. 2.
Cuvânt Moldovenesc, anul IV, nr. 48, 18.06.1917, p. 3-4.
Cuvânt Moldovenesc, anul IV, nr. 58, 18.07.1917, p. 1-2.
Cuvânt Moldovenesc, anul IV, nr. 74, 24.08.1917, p. 4.
Onisifor Ghibu, „Cooperatorii Basarabiei vreau autonomie”, în Cuvânt Moldovenesc, anul IV, nr. 29, 12.04.1917, p. 2-3.
„Despre întocmirea Sfatului Țării”, în Cuvânt Moldovenesc, anul IV, nr. 61, 25.07.1917, p. 1.
I. Buzdugan, „Naţionalizarea şcolei. (Hotărârea adunării zemstvei guberniale)”, în Cuvânt Moldovenesc, anul IV, nr. 89, 1.10.1917, p. 2-3.
Pan. Halippa, „Să urmăm pilda Ucrainei”, în Cuvânt Moldovenesc, anul IV, nr. 102, 15.11.1917, p. 1-2.
P. S., „Să nu ne lepădăm de neamul nostru”, în Cuvânt Moldovenesc, anul IV, nr. 92, 22.10.1917, p. 1-2.
„Fraţi Moldoveni, învăţaţi slova latină! Aceasta e cerinţa zilelor pe care le trăim”, în Cuvânt Moldovenesc, anul V, nr. 18, 18.02.1918, p. 1.
„Ştiri locale. Ostaşii ruşi pe-acasă!”, în Cuvânt Moldovenesc, anul IV, nr, 112, 13.12.1917, p. 4.
„Ştiri locale. Proclamarea neatârnării Republicei Moldovenești”, în Cuvânt Moldovenesc, anul V, nr. 9, 24.01.1918, p. 3
„Unirea Basarabiei cu România, s-a făcut!”, în Cuvânt Moldovenesc, anul V, nr. 29, 29.03.1918, p. 1.
„Cuvânt Moldovenesc”, în România Nouă, anul II, nr. 23, 16.02.1918, p. 2.

Adaugă un comentariu

Despre noi

Asociația Anima Fori - Sufletul Cetății s-a născut în anul 2012 din dorința unui mic grup de oameni de condei de a-și pune aptitudinile creatoare în slujba societății și a valorilor umaniste. Dorim să inițiem proiecte cu caracter științific, cultural și social, să sprijinim tineri performeri în evoluția lor și să ne implicăm în construirea unei societăți democratice, o societate bazată pe libertatea de conștiință și de exprimare a tuturor membrilor ei. Prezenta publicație este realizată în colaborare cu Gazeta Românească.

Despre noi

Asociația Anima Fori - Sufletul Cetății s-a născut în anul 2012 din dorința unui mic grup de oameni de condei de a-și pune aptitudinile creatoare în slujba societății și a valorilor umaniste. Dorim să inițiem proiecte cu caracter științific, cultural și social, să sprijinim tineri performeri în evoluția lor și să ne implicăm în construirea unei societăți democratice, o societate bazată pe libertatea de conștiință și de exprimare a tuturor membrilor ei. Prezenta publicație este realizată în colaborare cu Gazeta Românească.