Non multa sed multum

Hungarian Spectrum: Discurs belicos al lui Viktor Orban (Trianon 100), preluat de Dorin Suciu

HUNGARIAN SPECTRUM: Discurs belicos, apocaliptic, al lui Viktor Orbán, împotriva vecinilor și aliaților

EVA BALOGH, autorul articolului, este un distins profesor universitar de origine maghiară, care trăiește în Statele Unite. A emigrat din Ungaria după înăbușirea sângeroasă a Revoluției Ungare din 1956, de către armata sovietică.

Mai mult decât prezentarea discursului lui Viktor Orbán, ținut sâmbătă, 7 iunie, la Sátoraljaújhely, cu ocazia comemorării tratatului de la Trianon, în mai puțin de o mie de cuvinte, ea face o radiografie implicită a ceea ce s-ar putea numi „Sindromul Trianon”: ruperea sistematică a crustei de pe o rană simbolică și reinfectarea ei periodică.

Traducerea și sublinierile din text îmi aparțin.

DORIN SUCIU (apărut în Cuvântul Liber, 15 iunie, 2020)

Înainte de 6 iunie 2020, în Ungaria existau 195 de statui ale păsării mitice de pradă, turul, vulturul turanic. Turul este considerat, în unele cercuri, drept simbolul maghiarilor. Acum, odată cu dezvelirea unei noi statui, turul, destul de ciudate, în Sátoraljaújhely, un oraș care se află la granița slovaco-maghiară, țara are cea de-a 196-a statuie. Cu această ocazie, prim-ministrul Viktor Orbán a ținut un discurs pe care adepții săi loiali l-au considerat istoric, în timp ce criticii săi l-au numit belicos și chiar amenințător.

Deși un rezumat al discursului în limba engleză a fost postat pe site-ul guvernului, sub titlul “Ungaria este din nou câștigătoare”, cei care se ocupă de site-ul internet al lui Orbán au ales să omită anumite pasaje care ar putea fi ofensatoare pentru prieteni și dușmani, deopotrivă. Mai mult, prin excluderea informațiilor de fond, necesare pentru înțelegerea completă a mesajului lui Orbán, rezumatul a devenit incoerent.

Orbán și-a început discursul cu următoarele două propoziții: „Suntem familiarizați cu Drumul Crucii, cu stațiile dureroase din Golgota Ungariei din Sátoraljaújhely, și „totuși, mergem din nou pe calea Crucii, sperăm în șansă, speranță și încurajare”. Pentru a înțelege despre ce vorbea prim-ministrul, trebuie să ne întoarcem în timp, până în 1934, când „Calvarul maghiar”, format din 14 stații de cale ferată forestieră, a fost ridicat pe o colină în afara orașului. Fiecare stație simbolizează un oraș sau o regiune importantă pierdută în Ungaria după Primul Război Mondial. Vizitatorii își încep plimbarea la stația înfățișând Kassa (Košice) în Slovacia. Urmând traseul, vizitează orașe și regiuni din Austria, Slovenia, Croația, Serbia și România, doar pentru a se întoarce la Kassa, înconjurând Ungaria actuală. Pe scurt, acesta a fost și este încă un monument iredentist, unul dintre numeroasele ridicate între cele două războaie mondiale.

Viktor Orbán și-a rostit discursul după ce el și soția sa, împreună cu alți demnitari, au mers cu trenulețul pe cele 14 stații. Acest lucru poate explica în parte stilul elevat al prestației sale. Motivul de deschidere al discursului, comun cu multe altele pe care le-a susținut, a fost vulnerabilitatea națiunii maghiare.

Dacă am fi luat în serios, interpretarea sa despre istorie, am fi convinși că în ultimii o mie de ani, toate celelalte națiuni din Europa și de dincolo nu au dorit altceva decât să distrugă Ungaria, să șteargă toți ungurii de pe fața pământului. De-a lungul secolelor, țara a fost atacată din vest, est și sud, dar Ungaria a fost imbatabilă și „am intrat pe poarta secolului XX ca națiune parteneră a unui mare imperiu european.”

Dar atunci, totuși, ce s-a întâmplat?! Orbán a afirmat că Trianon nu a fost rezultatul unui război pierdut și dorința populației non-ungare de a abandona regatul Ungariei, în care se considerau cetățeni de clasa a doua! Nu, „Ungaria istorică de o mie de ani a fost înjunghiată pe la spate de conspiratorii de la Budapesta.”

Repetând vechea poveste din epoca din Horthy, el a reînviat „mitul înjunghiatului” (Dolchstoß legende). Orbán a susținut că forțele politice de stânga, nepatriotice, au fost responsabile pentru distrugerea armatei, care altfel era puternică și disciplinată. Aceiași liberali și socialiști răi au ucis „singurul om de stat capabil să salveze patria” (István Tisza, n. trad.). Au predat țara dușmanilor săi și guvernului bolșevicilor.

Chiar de curând au apărut mai multe cărți, unele scrise de istorici conservatori, despre perioada 1918-1919, și niciuna dintre ele nu acceptă această narațiune fictivă, moștenită din perioada contrarevoluționară a regimului Horthy.

Este greu de crezut că actualul premier al Ungariei poate acuza “stânga ungară” de asasinarea lui István Tisza!

După ce a terminat cu stânga trădătoare, s-a îndreptat împotriva „Vestului, care a violat granițele vechi ale Europei Centrale și istoria sa”. Marile Puteri au îngrămădit ungurii într-o zonă cu granițe care nu pot fi apărate și au privat țara de resursele sale naturale, fără nicio îndreptățire morală. „Nu-i vom ierta niciodată”, a promis el. Și după ce Ungaria a suferit toate aceste atrocități comise de Occident, „am fost aruncați comuniștilor, fără nicio mustrare de conștiință.”

Dușmanii Ungariei au dorit să distrugă țara, dar „maghiarii sunt încăpățânați” și „nu erau dispuși să asiste la înmormântarea lor”. Ungaria este în viață și se luptă, în timp ce „nu mai există Cehoslovacia, Iugoslavia sau Uniunea Sovietică. Nu mai există un imperiu britanic sau francez. Ceea ce a rămas din ele, ei se luptă chiar acum în menghia multiculturală a coloniilor lor răzbunătoare. Dreptatea istoriei nu poate fi evitată.”

Este de datoria ungurilor, a continuat el, „păstrarea bazinului carpatic”, în care “fiecare nou copil maghiar este și un nou post de gardă.”

Orbán a afirmat, prezentând viziunea sa privind o națiune ungară în ultimă instanță triumfătoare, a susținut că “numai statele au granițe, dar națiunile nu”. El a declarat că „există cei care înțeleg această lege și cei care nu o fac, dar cei care nu o înțeleg, ar fi mai bine dacă s-ar grăbi, deoarece timpul le-a expirat”. Le-a expirat? Pe cine amenință? Poate România sau Ucraina, pentru că au fost lăsate în afara listei acelor vecini cu care maghiarii sunt bucuroși să-și construiască un viitor comun.

„Până astăzi”, a continuat el, „am rămas din nou cea mai populată țară din bazinul carpatic. Nu am mai fost o sută de ani la fel de puternici cum suntem acum. Construim poduri și căi ferate – până la Belgrad și autostrăzi până la Košice. Forța noastră gravitațională politică, spirituală, economică și culturală crește zi de zi.”

În cele din urmă, Viktor Orbán a prezentat viitorul în aceste cuvinte. „Să înțelegem profunzimea schimbării care a avut loc în ultimii zece ani. Să nu ne fie frică de ceea ce vedem. Da, noi suntem cei pe care i-am așteptat, cei care vor schimba viitorul Ungariei. Putem spera că generația noastră, a patra generație de Trianon, își va îndeplini misiunea și va duce Ungaria la porțile victoriei. Dar bătălia decisivă trebuie luptată de a cincea generație de Trianon, care ne va urma.”

Adaugă un comentariu

Despre noi

Asociația Anima Fori - Sufletul Cetății s-a născut în anul 2012 din dorința unui mic grup de oameni de condei de a-și pune aptitudinile creatoare în slujba societății și a valorilor umaniste. Dorim să inițiem proiecte cu caracter științific, cultural și social, să sprijinim tineri performeri în evoluția lor și să ne implicăm în construirea unei societăți democratice, o societate bazată pe libertatea de conștiință și de exprimare a tuturor membrilor ei. Prezenta publicație este realizată în colaborare cu Gazeta Românească.

Despre noi

Asociația Anima Fori - Sufletul Cetății s-a născut în anul 2012 din dorința unui mic grup de oameni de condei de a-și pune aptitudinile creatoare în slujba societății și a valorilor umaniste. Dorim să inițiem proiecte cu caracter științific, cultural și social, să sprijinim tineri performeri în evoluția lor și să ne implicăm în construirea unei societăți democratice, o societate bazată pe libertatea de conștiință și de exprimare a tuturor membrilor ei. Prezenta publicație este realizată în colaborare cu Gazeta Românească.