Prof. dr. Vasile Pușcaș: Dictatul de la Viena, Transilvania şi relaţiile româno-ungare (1940-1944)

͈Mi-aș dori ca această carte să fie de învățătură mai ales generației tinere˝ (Prof. dr. Vasile Pușcaș)

La împlinirea a 80 de ani de la Dictatul de la Viena, Editura „Școala Ardeleană” a publicat, în Colecția Istorie contemporană, volumul „Dictatul de la Viena, Transilvania şi relaţiile româno-ungare (1940-1944)” de Vasile Pușcaș, un proiect editorial apărut sub egida Institutului de Istorie „George Bariţiu” al Academiei Române și a Fundației Transilvania Leaders.

Un volum bogat documentat care prezintă în amănunt istoria acelor ani sângeroși despre care, încă din prefață, autorul scrie:

„Istoria modernă și contemporană a Transilvaniei a creat un mare stres mai ales politicienilor. Dacă ar fi să reținem doar experiența secolului al XX-lea, atunci putem aminti faptul că trasarea frontierei româno-ungare, la sfârșitul Primului Război Mondial, când s-a continuat aplicarea principiului autodeterminării naționale, a generat vii dezbateri la Conferința de Pace de la Paris (1919-1920) pentru că s-au analizat cele mai savante scenarii ale opțiuni- lor etniciste, dându-i-se și Ungariei conturul unui stat naţional (unii istorici de astăzi mai susțin că și în perioada 1938-1941 Ungaria a încercat să-și construiască un stat naţional!). La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, atât occidentalii cât și sovieticii au ajuns la concluzia comună că o mai bună frontieră etnică între România și Ungaria decât cea trasată prin Tratatul de la Trianon nu era posibi- lă. Această decizie venea însă după o imensă tragedie istorică trăită de locuitorii Transilvaniei (români, maghiari, evrei, germani etc.) în perioada 1940-1944. A fost o experiență traumatizantă atât pentru locuitorii României cât și pentru cei ai Ungariei. Ceea ce ar îndemna cele două țări – România și Ungaria – să nu mai permită repetarea unei astfel de situații istorice, să învețe din suferințele acelei epoci pentru a nu mai repeta greșeli din Istorie.

Unul dintre Dascălii mei în profesiunea de istoric, un mare istoric al Transilvaniei, spunea adesea că toți locuitorii acestei regiuni, dar îndeosebi românii și maghiarii, trebuie să iubim Transilvania.

Însă niciodată românii, maghiarii, germanii nu vor putea dovedi că iubesc Transilvania dacă se urăsc între ei. Căci ura poate distruge nu doar case, poduri, instalații, ci mai ales sufletul omului. Istoria acestor locuri a dovedit-o! Așa că mă adresez celor care vor citi această carte cu rugămintea să se gândească la proiecția unei atitudini constructive nu doar în aria transilvăneană, ci în toată regiunea central-sud-est europeană și chiar în Europa. În splendidul său volum Poemele luminii (1919) care, așa cum profețeau Sextil Pușcariu și Nicolae Iorga, vestea venirea spre România a mătcii culturale a noii Transilvanii, există și o poezie care se intitulează „Pax Magna”, în care Poetul considera posibilă împăcarea și pacea între cele mai contradictorii stări (de exemplu „lumina și păcatul”). Am constatat însă că în secolele al XX-lea și al XXI-lea nu mai ascultăm glasul Poetului, ci doar pe cel al politicianismului care pare mai ispitit să ne îndemne spre acțiuni care duc uneori la drame și tragedii, câteodată la situații paradoxale pe care nu le mai pot înțelege nici ei. Și pentru că am tratat subiectul unei etape istorice care uneori a frizat absurdul, să amintim de dialogul cu ton glumeț între președintele american F.D. Roosevelt și un consilier al său, când acesta din urmă i-ar fi prezentat declarația de război a Ungariei contra SUA, așa cum o relatează cunoscutul istoric Charles Gati:

FDR: Ungaria este un regat sau o republică?
Consilier: Este regat, d-le președinte.
FDR: Cine conduce regatul acesta?
Consilier: Un regent, pe nume amiralul Miklós Horthy.
FDR: Amiral? Înseamnă că Ungaria trebuie să aibă o flotă puternică.
Consilier: Ungaria nu are flotă, nu are niciun acces la mare.
FDR: Războaiele se poartă adesea din cauze religioase. Care e religia țării?
Consilier: Catolicismul, dle președinte. Dar, știți, amiralul Horthy e protestant.
FDR: Bine, dar amiralul acesta ne-a declarat război pe motive teritoriale?
Consilier: Nu, Ungaria are cereri teritoriale față de România.
FDR: În cazul acesta, Ungaria a declarat război României?
Consilier: Nu, Ungaria și România sunt aliați.
FDR: Fă-mă să înțeleg. Ungaria este un regat condus de un regent care este amiral, dar nu are flotă, și este aliată cu România față de care are solicitări teritoriale, dar a declarat război contra SUA față de care nu are așa-ceva.”

Mi-aș dori ca această carte să fie de învățătură mai ales generației tinere care percepe istoria doar ca secvențe și mai puțin ca procese care-și trimit efectele peste decenii și chiar secole. Apoi, politicienii din orice loc să rețină că trebuie să-și asume răspunderea nu doar față de interesele unui grup, unei zone sau a momentului, ci și pentru soarta națiunii, a popoarelor învecinate, a Europei și a lumii. Nu doar pentru azi, ci și pentru mâine și poimâine. Iar astăzi este vizibil că un fapt local poate declanșa reacții globale.
Am cunoscut diplomația și activitatea ei din cărți și din practica mea diplomatică, între 1991-1994 și 2000-2004. Știu cât este de pasionantă munca diplomatică, dar și cât este de dificilă și mai ales încărcată de răspundere. Cercetând arhivele diplomatice de la București, dar și din străinătate, am văzut câtă dedicație pentru țară și profesiune au depus unii diplomați români, câțiva dintre ei menționați și în acest volum. Facem o subliniere în plus pentru ace- ia care au reușit să structureze poziții ale țării prin justa măsură a manifestărilor politicilor interne cu cele externe și internaționale. De aceea, dedic acest volum acelor membri ai corpului diplomatic al României care nu doar că și-au servit exemplar patria, dar au dat dovadă de înalt umanism și deschidere spre o sinceră și constructivă cooperare regională, integrare europeană veritabilă și asociere la procesele cele mai înaintate ale interdependențelor internaționale.
Este cinstit să recunosc faptul că nu aș fi pornit la rescrierea acestui subiect dacă nu aveam impulsul și încurajarea din partea Editurii Școala Ardeleană, îndeosebi ale directorului ei, dl. Vasile George Dâncu și redactorului pasionat de bine și frumos, Andrei Doboș. Ceea ce-mi oferă bucuria de a le recunoaște meritele și a le mulțumi călduros.”

Adaugă un comentariu

Despre noi

Asociația Anima Fori - Sufletul Cetății s-a născut în anul 2012 din dorința unui mic grup de oameni de condei de a-și pune aptitudinile creatoare în slujba societății și a valorilor umaniste. Dorim să inițiem proiecte cu caracter științific, cultural și social, să sprijinim tineri performeri în evoluția lor și să ne implicăm în construirea unei societăți democratice, o societate bazată pe libertatea de conștiință și de exprimare a tuturor membrilor ei. Prezenta publicație este realizată în colaborare cu Gazeta Românească.

Despre noi

Asociația Anima Fori - Sufletul Cetății s-a născut în anul 2012 din dorința unui mic grup de oameni de condei de a-și pune aptitudinile creatoare în slujba societății și a valorilor umaniste. Dorim să inițiem proiecte cu caracter științific, cultural și social, să sprijinim tineri performeri în evoluția lor și să ne implicăm în construirea unei societăți democratice, o societate bazată pe libertatea de conștiință și de exprimare a tuturor membrilor ei. Prezenta publicație este realizată în colaborare cu Gazeta Românească.