Prof.univ.dr. Adina Berciu: Hortensia Papadat-Bengescu, o eroină a României Mari

HORTENSIA  PAPADAT-BENGESCU (1876-1955)

Fiica generalului Bengescu şi a profesoarei Zoe Ştefănescu, s-a născut  pe 8/20 decembrie 1876 în comuna Iveşti, judeţul Galaţi.

În perioada 1887-1894 a studiat la Pensionul de Fete „Bolintineanu” din Bucureşti. În 1896 s-a căsătorit cu magistratul Nicolae Papadat având împreună 4 copii. A debutat tarziu, la  46 de ani, în 1912 scriind în presa culturală articole şi poezii în limba franceză.

În 1919 şi-a editat primul roman „Ape adânci”, Eugen Lovinescu apreciind-o şi devenindu-i mentor. Scrierile sale din perioada 1925-1938 o înscriu pe Hortensia-Papadat Bengescu în categoria romanului psihologic modern, în 1946 conferindu-i-se Premiul Naţional pentru Proză.

În 1916 când s-a declanşat războiul Hortensia  afirma cu mândrie:“Război! Fiecare acum era soldat şi orice loc era o tabără.” În timpul Primului Război Mondial,  s-a înrolat soră de caritate,  voluntară la Crucea Roşie Română lucrând în spitalul din Focşani şi în Gara  din Focşani. Experienţa trăită în această perioadă a impresionat-o mult.  A imortalizat-o  în romanul Balaurul şi în Jurnalul său. A observat războiul atăt în sălile  spitalului cât şi pe peroanele Gării din Focşani unde veneau şi plecau trenurile sanitare. Hortensia Papadat Bengescu a însoţit uneori furgonul cu militari răniţi luaţi din Gara Focşani, iar trenul care venea dinspre Mărăşeşti i-a inspirat titlul unui roman, „Balaurul”.  A fost impresionată şi a avut o milă profundă pentru „creatura umană sfârtecată în lupte”, pentru „omul căruia i se vedea inima”, pentru „micul om de pămânţel galben”,relatări  pe care le-a imortalizat în romanul de  război Balaurul, balaurul fiind numele dat  trenului care aducea  miile de răniţi  de pe front. Balaurul, titlul romanului său, era întruchiparea răului şi a cruzimii omeneşti, balaurul este trenul sanitar „cu ochii de foc,(..)negru şi lung,cu geamurile întunecate, ca o reptilă sumbră”. Şi răniţii care se „grămădeau în durere unii peste alţii, se târau de la unii la alţii, se dezlegau de pansamente unii pe alţii, se legau iară”  i-au trezit o compasiune greu de scris în cuvinte.

În roman Hortensia Papadat-Bengescu mărturisea că dacă îi scapă numele unui rănit, „nu mai pot scrie până când nu-l aflu. Dacă nu-mi amintesc sala anume din spital a vreunui episod, aştept până îmi aduc aminte că era cea de la etaj la stânga(..)”

Contemporanii au descris-o ca fiind“o persoană distinsă, de statură înaltă, părul bălai care-i împodobea chipul de femeie, puţin obişnuită (…) Vorbea puţin afectat fără să o facă intenţionat”. (I. M. Dimitrescu, publicist focşănean care a cunoscut-o).

BIBLIOGRAFIE:

Adevărul Literar şi artistic, an XVII, seria a III-a, nr. 366-367 din 11-18 iulie  1937, p. 5-6; Carmen Ligia RĂDULESCU,.  Hortensia Papadat-Bengescu: marea europeană a anilor 30, Bucureşti: Editura Recif, 1996;

Nastasia SAVIN, Dimensiuni ale spaţiului şi Marele Război în romanul românesc interbelic: Pădurea Spânzuraţilor de Liviu Rebreanu, Balaurul de Hortensia Papadat-Bengescu, Întunecare de Cezar Petrescu şi Ultima noapte de dragoste, prima noapte de război de Camil Petrescu. În: Ziarul de Vrancea, din 11 mai 2015.

online:https://www.ziaruldevrancea.ro/special/educatie/1588816973-povesteanestiuta-a-sederii-hortensiei-papadat-bengescu-la-focsani.html

Ioana PÂRVULESCU,.  Je est un autre: În lumea bărbaţilor- Jurnalul Hortensiei Papadat-Bengescu. În:  România Literară, nr. 7, 2002.

online:http://www.romlit.ro/n_lumea_brbailor_-_jurnalul_hortensiei_papadat-bengescu_-

Gabriel CULCER. Chipuri din bătrâni. Editia a III-a, Cluj-Napoca, 2013, p. 398.(Prof. univ. dr. Adina Berciu-Drăghicescu)

„Eroinele României Mari”, coordonat de către prof. univ. dr. Adina Berciu Drăghicescu, realizat în parteneriat de Fundatia Universitară „Carol I”, Biblioteca Centrală Universitară, Muzeul Literaturii Române și Arhivele Naționale ale României, pp.436-437.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În primăvara anului 1917, Ella s-a deplasat cu spitalul la Tecuci sub bombardamentele germane deşi vagoanele purtau semnele vizibile ale Crucii Roşii Române.

Spitalul a fost instalat la Nichiţeni, la 50 de km de linia frontului, pe moşia familiei Chrisoveloni. Aici au instalat un spital de campanie cu 500 de paturi între care şi o secţie franceză. Ella a lucrat aici până în octombrie 1918 ca subchirurg alături de surorile ei, Vera şi Ana care erau desemenea infirmiere ale Crucii Roşii Române şi alături de soţul ei Adrian Poenaru. Pentru activitatea ei din perioada 1916-1918 a fost decorată cu Meritul Sanitar clasa I. După război şi-a continuat activitatea la Crucea Roşie şi la Societatea pentru profilaxia Tuberculozei. A fost membră fondatoare a Societăţii pentru protecţia copiilor sugari „Principele Mircea”, a activat şi la Societatea femeilor ortodoxe şi la Societatea pentru ajutorarea Orfanilor de Război şi la Societatea Feministelor. Părăsită de soț,după 1934 a venit în Bucureşti unde a locuit cu sora ei Vera până la moarte. A murit la o vârstă înaintată, 97 de ani, trăind dint-o pensie socială de 300 de lei.

Bibl, Gabriel.CULCER. Chipuri din bătrâni. Editia a III-a, Cluj-Napoca, 2013, p. 398.(Prof. univ. dr. Adina Berciu-Drăghicescu)

„Eroinele României Mari”, coordonat de către prof. univ. dr. Adina Berciu Drăghicescu, realizat în parteneriat de Fundatia Universitară „Carol I”, Biblioteca Centrală Universitară, Muzeul Literaturii Române și Arhivele Naționale ale României, pp.436-437.

Adaugă un comentariu

Despre noi

Asociația Anima Fori - Sufletul Cetății s-a născut în anul 2012 din dorința unui mic grup de oameni de condei de a-și pune aptitudinile creatoare în slujba societății și a valorilor umaniste. Dorim să inițiem proiecte cu caracter științific, cultural și social, să sprijinim tineri performeri în evoluția lor și să ne implicăm în construirea unei societăți democratice, o societate bazată pe libertatea de conștiință și de exprimare a tuturor membrilor ei. Prezenta publicație este realizată în colaborare cu Gazeta Românească.

Despre noi

Asociația Anima Fori - Sufletul Cetății s-a născut în anul 2012 din dorința unui mic grup de oameni de condei de a-și pune aptitudinile creatoare în slujba societății și a valorilor umaniste. Dorim să inițiem proiecte cu caracter științific, cultural și social, să sprijinim tineri performeri în evoluția lor și să ne implicăm în construirea unei societăți democratice, o societate bazată pe libertatea de conștiință și de exprimare a tuturor membrilor ei. Prezenta publicație este realizată în colaborare cu Gazeta Românească.