Din ciclul Basarabia mea
ÎNTÂLNIRI CU MAMA
Hai să ne întâlnim!
Să nu te înspăimânte
distanţele.
Existenţa lor
nu-i decât
arbitrară.
Putem ostoi
a dorului
pară
şi alunga
din tristeţi
topindu-le
în lacul albastru
din geana
fiecărei dimineţi.
Să privim amândouă,
deodată,
agăţându-ne nădejdile
în vârful de brazi
şi pânza zilei
s-o apucăm cu putere
de capete
ca nu cumva
să ne scapete,
în al disperărilor
hău.
Hai să ne întâlnim
în fiecare noapte
şi oglinda lunii
s-o aruncăm
în stuful din heleşteu,
să nu ne vedem
ochii încercănaţi
de plâns
şi nici obrajii
văduviţi de culoare
cu poteci de dureri
ce pe tăcute
le-am strâns.
Ne putem întâlni
şi pe furtună
privind cum norii se sparg
iar vremea
încet se răzbună
şi putem merge
şi tu
şi eu
pe arcul cărării de curcubeu,
să căutăm
mai pe aproape de Bâc
înflorită
o pajişte
şi amândouă să destrămăm
mantaua de înstrăinare
şi jalişte…
Adaugă un comentariu