AFnews
Expoziţia de publicaţii cu titlul „Din lumea presei româneşti – 191 de ani”, care vizează reliefarea modului în care presa românească a reflectat momente decisive din istoria românilor şi transformarea societăţii româneşti, într-o evoluţie de aproape două secole, s-a deschis joi, 13 februarie, la Biblioteca Academiei Române.
Cabinetul de Manuscrise, Carte-Rară prezintă exponate inedite, în original sau fotocopie, precum: “Courier de Moldavie”, Iaşi, 1790, “Crestomaticul românesc”, Cernăuţi, 1820, “Fama Lipschii”, Leipzig (Lipsca de Saxonia), 1827. Catalogul a fost realizat de către curatoarele expoziţiei – Daniela Stanciu, şef Serviciu Catalogare-Clasificare Periodice, Foi volante, şi Gabriela Dumitrescu, şef-Serviciu Manuscrise, Carte-Rară.
Presa, alături de şcoală şi alte câteva instituţii, a contribuit la conştientizarea în medii cât mai largi a ideii de naţiune română, a afirmat Ioan-Aurel Pop, preşedintele Academiei Române, la vernisajul expoziţiei „191 de ani de presă românească”, eveniment desfăşurat joi, la Biblioteca Academiei Române.
„ Cred că ideea de a organiza această expoziţie este fundamentală, pentru că, prin asta vor afla şi cei care nu ştiu că un tezaur al moştenirii noastre de presă se află în Academia Română. (…) Ca istoric al naţiunii, al naţiunilor şi europene şi al naţiunii noastre, sunt absolut convins că presa, alături de şcoală şi de alte câteva instituţii, a contribuit la conştientizarea în medii cât mai largi a ideii de naţiune română. Fără presa de secol XIX înfăptuirile noastre ca naţiune ar fi fost mai sărace şi mai puţin conştientizate de publicul larg. Elita era conştientă că vorbim aceeaşi limbă, că suntem de la Nistru până la Tisa un singur popor devenit naţiune, dar oamenii de rând, nu. Preoţii şi învăţătorii care ştiau carte – fiindcă satul nu ştia carte – citeau public periodice în Transilvania înainte de Revoluţia de la 1848 după terminarea slujbei, ca să audă toţi oamenii ce noutăţi s-au mai petrecut prin lume. (…) Presa periodică românească a contribuit din plin la elaborarea acestei case care se numeşte România. Vedem cu toţii ce tezaur există în acest loc de cultură. Ştim cu toţii că e vorba de o zestre culturală extraordinară, dar când am vrea să ne apropiem de amănunte să vedem ce conţine colecţia de stampe, ce tezaur numismatic se află aici, cam câte hărţi şi cât de valoroase sunt, care sunt cele mai valoroase manuscrise în limba slavonă sau în limba latină sau dacă Biblioteca Academiei are sau nu incunabule sau dacă are, câte, ezităm să răspundem. Cu toate că această instituţie periodic organizează admirabile expoziţii, e foarte bine ca ele să fie cunoscute, popularizate şi, prin asta, să îi îndemnăm pe cât mai mulţi, nu doar cărturari, nu doar oameni obişnuiţi care au teme de cercetare, ci vizitatori care să vină aici şi să se îndrăgostească de acest tezaur. O parte din tezaur este presa românească apărută pe teritoriul României sau în legătură cu România. Multă lume ar spune: presa nu-i chiar o latură a culturii înalte pentru că nu reprezintă literatura de vână puternică, nici creaţie ştiinţifică de prim rang. Şi, totuşi, fără presă cultura modernă românească e de neimaginat. Presa are o vechime, spun organizatorii expoziţiei, de 191 de ani, dar ea e mult mai veche, de fapt. Presa însemna iniţial ‘veste’, în limba italiană avviso, iar avvisi circulau pe acest teritoriu nu făcute neapărat aici la noi, dar circulau şi lumea intelectuală afla de ele încă de dinaintea domniei lui Mihai Viteazul. Pe vremea lui Mihai Viteazul circulau foi volante care anunţau întâmplări din Europa creştină. Presa modernă românească începe în jur de 1800, cu ceva înainte dacă ne gândim la ‘Courier du Moldavie’, care a apărut în franţuzeşte, şi apoi intră pe o şosea magistrală a dezvoltării sale, şi avem presă românească în limba franceză, avem presă românească în limba română cu alfabet chirilic sau cu alfabet de tranziţie, ceea ce este o ciudăţenie – alfabetul de tranziţie este numai pe spaţiul nostru, şi foarte puţini se mai apleacă asupra acelor texte deosebite. Nici la şcoală nu se mai învaţă despre ‘Curierul românesc’, ‘Albina românească’ sau ‘Gazeta de Transilvania’, şi nici nu se mai face un fel de clasificare a publicaţiilor periodice, care unele erau laice, altele religioase, unele erau cu caracter politic, altele predominant literar”, a spus preşedintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop.
Biblioteca Academiei Române găzduieşte o comoară din care nu lipsesc gravuri, desene, fotografii sau manuscrisele cele mai importante care au avut o valoare imensă pentru cultura română, a precizat, la rândul său, Nicolae Noica, membru de onoare al Academiei Române şi director general al Bibliotecii.
„Administrația rusă e cea care a făcut să apară Le courier de Moldavie (considerat a fi primul ziar din spaţiul românesc, apărut în 18 februarie 1790, la Iaşi- n.red). Rușii în vremea aceea erau o poartă a Occidentului pentru noi.Și tot în Moldova tot rușii au fost cei care au introdus primele loji masonice. Deci, oarecum, modernizarea noastră s-a făcut via Sankt Petersburg”, a spus Răzvan Theodorescu, vicepreședinte al Academiei.
Gabriela Dumitrescu, curatoare a expoziţiei alături de Daniela Stanciu, a arătat că expoziţia este dedicată celor 191 de ani de la apariţia primelor ziare în limba română. „Sunt 191 de ani de la apariţia primelor ziare româneşti în limba română, e adevărat cu chirilice. Asta s-a întâmplat în 1829 – ‘Curierul Românesc’ şi ‘Albina Românească’. Responsabili – Heliade Rădulescu în Ţara Românească şi Gheorghe Asachi în Moldova. S-a întâmplat în acelaşi an şi în Ţara Românească şi în Moldova, la mică diferenţă a apărut şi Gazeta de Transilvania a lui Gheorghe Bariţiu, şi după aia a început ‘Românul’ şi foarte multe alte ziare. Sigur nu putem uita nici de ‘Calendarul Claponului’ lui Caragiale, nici de ‘Moftul român’, nici alte reviste care au reflectat diversele curente literare în epocă”, a declarat pentru AGERPRES Gabriela Dumitrescu. Printre curiozităţile expoziţiei se numără şi un ziar, apărut în număr unic, imprimat pe mătase, scos în 1902 de sindicatul ziariştilor, dar şi ziare care au reflectat unirea din timpul lui Cuza, prima Constituţie, Primul Război Mondial, momentul 23 august 1944 ori Revoluţia din 1989. „Această colecţie impresionantă de presă românească este pusă la dispoziţia publicului într-o expoziţie eveniment ce oferă o retrospectivă a presei româneşti începând cu primele publicaţii tipărite în limba română – ‘Curierul românesc’ apărut în 1829 în Ţara Românească, fondat de Ion Heliade Rădulescu, ‘Albina românească’ editată de Gheorghe Asachi tot în 1829 în Moldova, ‘Gazeta de Transilvania’ apărută în 1838 în Transilvania sub conducerea lui Gheorghe Bariţiu, până la ziarele tipărite în ziua de 22 decembrie 1989.”, a explicat Daniela Stanciu.
Conceptul expoziţional vizează reliefarea modului în care presa românească a reflectat momente decisive din istoria românilor şi transformarea societăţii româneşti, într-o evoluţie de aproape două secole. Sunt selectate numere reprezentative din peste 70 de periodice care pun în lumină Revoluţia de la 1848, Unirea de la 1859, Războiul de Independenţă, Primul Război Mondial, Marea Unire de la 1918, perioada interbelică, cele 8 decenii de regalitate, Al Doilea Război Mondial. Publicul se va putea, astfel, întâlni cu titluri cunoscute precum „Dacia literară”, „Timpul”, „Adevărul”, „Convorbiri literare”, „România liberă”, „România literară”, „Universul”, „Curentul”, „Dimineaţa”, „Gazeta de Transilvania”, dar şi cu publicaţii de circulaţie mai restrânsă ca „Drapelul de Lugoj” sau „Gazeta Bursei”. Nu lipsesc celebrele „Bilete de papagal”, „Aghiuţă”, „Ghimpele”.
Un aport special în realizarea expoziţiei îl are Cabinetul de Manuscrise, Carte-Rară, care oferă exponate inedite, în original sau fotocopie, precum: „Courier de Moldavie”, Iaşi, 1790, „Crestomaticul românesc”, Cernăuţi, 1820, „Fama Lipschii”, Leipzig (Lipsca de Saxonia), 1827.
Fotografii şi text: Irina Airinei
Sursă folosită: AGERPRES
Adaugă un comentariu