AFnewsUn interviu cu dr. Alexandru Ghișa, istoric și diplomat, profesor la Universitatea Babeş-Bolyai de dr. Irina Airinei
(Aproximativ 600 de neonazişti din toată lumea au manifestat sâmbătă 9 februarie 2020 într-un parc din Budapesta. Ei au comemorat astfel încercarea eşuată a unităţilor SS germane şi aliaţilor lor de a sparge asediul capitalei ungare în timpul înaintării trupelor sovietice în cel de-Al Doilea Război Mondial.)
I.A.: Cum definiți „sindromul Trianon”, care sunt urmările lui în societatea ungară?
Al. G.: Pentru a înțelege „sindromul Trianon”, trebuie făcute câteva precizări de natură istorică. La sfârșitul primului război mondial (1914-1918), pacea s-a încheiat la Paris (1919-1920) între statele învingătoare, Puterile Aliate și Asociate și statele învinse, Puterile Centrale – Germania și Austro-Ungaria, la care se adaugă Imperiul Otoman/Turcia și Bulgaria. Întrucât la sfârșitul anului 1918 Imperiul Austro-Ungar s-a destrămat, națiunile dominante din acest stat – națiunea austriacă și națiunea maghiară, au fost făcute responsabile de izbucnirea războiului. În consecință, noile state formate de aceste națiuni, respectiv Republica Austria Germană și Republica Ungară, nerecunoscute internațional în 1918, vor fi tratate la Conferința de pace ca state învinse. Tratatul cu Germania se încheie la Versailles în iunie 1919. Tratatul de pace de la Saint-Germain, încheiat în toamna anului 1919 cu Austria, recunoaște acest stat ca subiect de drept internațional și îi stabilește noile frontiere. Prin acest tratat se recunosc unirea teritoriilor italiene la Italia și a Bucovinei la România. Tratatul de pace cu Ungaria se încheie la Palatul Trianon, la 4 iunie 1920. Întrucât acesta este primul tratat internațional pe care Ungaria își pune semnătura, Tratatul de la Trianon poate fi considerat actul de naștere a Ungariei ca stat modern, independent și suveran, ca subiect distinct de drept internațional. Prin acest tratat Ungaria este recunoscută în frontierele sale etnice, în care națiunea maghiară este majoritară. În același timp, prin tratat, Ungaria recunoaște constituirea statului Cehoslovac, a Regatului Sârbo-Croato-Sloven, atașarea regiunii Burgenland la Austria și unirea teritoriilor locuite de români – Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș – cu Regatul României. Pe teritoriile acestor state succesorale ale fostului imperiu bicefal, au rămas comunități maghiare, care vor cunoaște starea de minoritari. Atât Republica Ungară a lui Mihály Károly (octombrie 1918-martie 1919), cât și Republica Sovietică Ungară a lui Béla Kun (martie-august 1919), dar și regimul instaurat de Miklós Horthy(noiembrie 1919-aprilie 1944), au acționat pentru salvarea ”Ungariei istorice”, respectiv a teritoriilor”Sfintei Coroane”, cum sunt ele denumite în istoriografia și cultura maghiară. În consecință, toate guvernele ungare, indiferent de orientarea politică, inclusiv sub regim comunist – de la Imre Nagy la János Kádár sau din perioada post-comunistă, de la guvernul de istorici József Antall (premierul și încă 7 miniștri și secretari de stat erau de profesie istorici) până la iliberalul Viktor Orbán, și-au stabilit ca obiectiv revizuirea Tratatului de la Trianon și recuperarea maghiarilor din afara frontierelor. Nostalgia după vechiul regat feudal ungar a devenit componentă a identității naționale maghiare. Din 1990, în fiecare an la 4 iunie este comemorat în Ungaria Tratatul de la Trianon. De aici rezultă ”sindromul Trianon”.Dacă acesta este un diagnostic, boala se manifestă în felul următor – în timp ce toate popoarele europene luptă pentru un viitor mai bun, maghiarii luptă pentru un trecut mai bun.
I.A.: Care este situația minorităților din Ungaria ? Dar situația comunității evreiești ? De unde și de ce apar manifestări antisemite ? Cum explicați „fenomenul Ditrău” ?
Al.G.: Ungaria, la o populație de cca. 10 milioane de locuitori, are aproximativ 85 % etnici maghiari și 15 % minorități. Conform Legii nr. 77/1993, care reglementează statutul minorităților, în Ungaria sunt recunoscute 13 ”minorități naționale și etnice” – armenii, bulgarii, croații, germanii, grecii, polonezii, românii, rutenii, sârbii, slovacii, slovenii, țiganii și ucrainenii. 12 dintre minorități sunt recunoscute ca naționale și constitutive de stat, având și corespondență externă – o țară mamă (kin-state). Numai în cazul țiganilor se aplică denumirea de minoritate etnică, pentru că nu au o țară mamă și nu pot fi considerați factor constitutiv de stat. În baza aceleași legi, din 1993 se anunța că reprezentarea parlamentară a minorităților va face obiectul unui amendament la lege sau unei alte legi, care nu s-a adoptat nici până azi. În Ungaria nu există voința politică pentru a accepta reprezentarea parlamentară pentru minorități, cărora li se reproșează Trianon-ul și destrămarea ”Ungariei istorice”.
De observat că printre cele 13 minorități recunoscute nu figurează comunitatea evreilor din Ungaria. Aceștia sunt considerați asimilați și integrați pe deplin în societatea ungară. Totul a pornit de la „compromisul dualist” austro-ungar, din 1867, când maghiarii au realizat că sunt minoritari în propria lor țară. Atunci, între leadership-ul elitelor maghiare și leadership-ul evreiesc din partea ungară a imperiului bicefal a avut loc o înțelegere, ceea ce în diplomație se numește un gentlemen’sagreement (nu a rămas nimic scris), prin care comunitatea evreiască a acceptat maghiarizarea, primind în schimb drepturi politice, sociale și culturale care le permiteau accesul în toate sferele societății și administrației ungare. Drept urmare, încă de la recensământul din 1910, evreii nu mai figurează distinct printre comunitățile etnice alogene, putând fi identificați cel mult la capitolul confesional, ca religie iudaică. Evreii s-au asimilat atât de bine, încât au ajuns să domine lumea bancară, economică și culturală și de aici s-a ajuns la începutul secolului XX la primele manifestări de natură antisemită. Astfel de manifestări s-au accentuat la sfârșitul războiului mondial și în perioada post-Trianon, când Miklós Horthy introduce primele legi antisemite din Europa, legate de numerus clausus, încă din 1919. În Transilvania, de exemplu, apar primele breșe ale acelui gentlemen’s agreement, după unirea de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918. În noua configurație statală, funcționarii de stat și profesorii universitari trebuiau să depună jurământul de credință față de șeful statului român, acum regele Ferdinand. În 1919, maghiarii au refuzat în bloc să depună jurământul și au fost dați afară din administrație și din Universitate, dar evreii au acceptat și au rămas în funcții. Drept răspuns, în 1940, când regimul horthysto-fascist a ocupat Transilvania de Nord, primii trimiși în lagăre de muncă și pe prima linie a frontului, la moarte sigură, au fost românii și evreii. Pentru aceștia din urmă acuzația era că au trădat națiunea maghiară și pentru loialitate față de statul român. După 1990, numărul evreilor din Ungaria a crescut numeric. Ungaria este cam singura țară fostă comunistă, în care evreii plecați în Israel, s-au reîntors. La nivelul anului 2000, ErnöLazarovits, fost membru al conducerii comunității evreiești din Ungaria, născut în Transilvania și un supraviețuitor al lagărelor de exterminare, autor al cărții „Călător prin iad”, a estimat numărul evreilor din Ungaria la peste 200.000. Astăzi în Ungaria, cu cât guvernele se orientează spre dreapta și extrema dreaptă, crește proporțional atitudinea antisemită. Evreilor din Ungaria li se reproșează două lucruri – că ei au adus comunismul, vezi cazul Béla Kun și Republica Ungară a Sfaturilor (1919) și regimul comunist de după război (1945-1989), precum și liberalismul de tip occidental care a dus la emanciparea națională a minorităților, soldată că pierderea teritoriilor „Sfintei Coroane Ungare”.
„Fenomenul Ditrău 2020” exprimă clar rasismul unei comunități locale racordată direct la mass-media din Ungaria și îndoctrinată de politica anti-imigrație a guvernului Viktor Orban. Satul Ditrău din județul Harghita este locuit în proporție de 99 % de secui, asimilați total în națiunea maghiară. Este o comunitate patriarhală care respinge străinii și pe care separatismul școlar, administrativ și mediatic a izolat-o total de mediul românesc, mult mai tolerant.
Extrase din presă:
„Încă de acum câțiva ani, nicio altă campanie antisemită nu a fost atât de evidentă în intențiile ei precum cea a lui Viktor Orban împotriva evreului de origine maghiară George Soros. În campania pentru alegerile europene, partidul lui Orban „Fidesz“ merge un pas mai departe. Orban solicită alegătorilor ungari nu numai să voteze partidul său pentru a apăra Ungaria de amenințarea evreiască. Mai nou, partidul atacă și ceea ce ar fi instrumentul de dominare globală a Ungariei: Comisia Europeană a lui Jean-Claude Juncker. Astfel, Orban conduce în mod deschis o campanie antisemită împotriva UE, care este acuzată că este un instrument al conspirației mondiale a evreilor. De câteva săptămâni se discută dacă Fidesz ar trebui acceptat în continuare ca parte a familiei conservatorilor europeni, PPE, căreia îi aparține și Jean-Claude Juncker. Întrebarea mult mai urgentă este dacă Ungaria, în forma sa actuală, mai face parte din UE? ”
https://www.dw.com/ro/comentariu-antisemitismul-prinde-av%C3%A2nt/a-47616403-0
„Aşa cum s-a văzut şi în cazul lui Viktor Orban evoluţia către iliberalism duce în mod direct către populism şi către naţionalism. Manifestările populiste şi naţionaliste reprezintă faza incipientă a cancerului Europei. Aceasta l-a făcut pe Emmanuel Macron să declare, cu ocazia discursului din Parlamentul European în 17 aprilie, tendinţele populiste şi naţionaliste creează riscul unui război civil în Europa. Noul comisar european pentru justiţie, belgianul Didier Reynders, a acuzat marţi Polonia şi Ungaria că fac paşi înapoi în privinţa standardelor democratice, în contextul unei reuniuni a Consiliului Afaceri Generale la Bruxelles în care cele două state ar urma să fie îndemnate să respecte statul de drept, relatează Reuters, citată de Agerpres. Ambele ţări sunt acuzate că atacă libertăţile democratice, inclusiv în lumea academică şi media, şi sunt sub presiunea UE şi a organizaţiilor internaţionale de apărare a drepturilor omului, având totodată deschise procese la Curtea Europeană de Justiţie. Parlamentul European, reunit în sesiune plenară la Strasbourg, a denunţat punerea în pericol a valorilor democratice de către Ungaria şi a cerut Comisiei Europene să reacţioneze prin lansarea aşa-numitei proceduri a articolului 7, în baza unui raport elaborat de eurodeputata ecologistă Judith Sargentini care detaliază o listă lungă de „îngrijorări” referitoare la încălcarea libertăţilor şi valorilor UE în presă, în universităţi, împotriva minorităţilor, a migranţilor, dar şi în materie de corupţie şi de independenţă a justiţiei.
Adaugă un comentariu