Ceardac îmbrăcat de mult,
cu haine militare
ca să-l vadă toţi de departe
spre sperietură,
ridicat pe stâncă primitoare,
bună de dăltuit,
cu trup de scoici
şi suflare de secole
peste ziduri cu turnuri,
de unde domniţe genoveze
priveau spre o altă mare,
marea noastră,
aşteptând veşti şi giuvaiere de-acasă
sub ameninţare de săgeţi,
s-a născut din împreunare
de uscat pătruns în apă sub
privire curioasă de vânturi.
Aşezare nouă în întindere
de verde şi albastru,
Heraclia altor vremuri,
Poate supusă sultanilor,
s-a oferit veacurilor,
ascunzându-şi comorile
şi frumuseţile,
rămânându-i doar sufletul
împietrit,
ca mărturie a dârzeniei sale
unice şi nepieritoare.
Soarele o mângâie pe umerii
aplecaţi,
Şoptindu-i la fiecare asfinţit:
Ooo, Enisala…
Foto : Irina Airinei
Adaugă un comentariu