„Tzahal” de Ovidiu Alexandru Raețchi

de Magdalena Brătescu

Parlamentar liberal cu o carieră politică de mare succes, Ovidiu Alexandru Raețchi este absolvent cu două programe de masterat al Facultății de Științe Politice cu tema „Spațiul Islamic” și al Facultății de Limbi și Literaturi străine cu tema „Cultură și civilizație ebraică”, ambele din cadrul Universității București. În prezent, urmează două programe de școală doctorală la Facultatea de Științe Politice și la Facultatea de Istorie.
La numai patruzeci de ani este vicepreședintele Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională din Camera deputaților și în 2016, a devenit vicepreședinte PNL București. În prezent se află la al doilea mandat de deputat.
Ovidiu Raețchi a publicat până în prezent opt volume de eseuri și analize politice „Esteistica” 2004, „Din Agora” 2012, „Anti-Dughin. Civilizația Creștin-democrată și un proiect pentru Rusia” 2014, „Teoria Marelui Licurici& alte idei de dreapta” 2014, „Scurt tratat despre iubire” 2017, „Soldatul Putin și filozoful Dughin. Civilizația rusă în fața unei noi erori imperialiste” 2017, „Avangarda Califatului: O istorie intelectuală a Jihadismului” și „Tzahal: O istorie a armatei israeliene”, ambele din 2019.
Volumul „Tzahal” publicat la prestigioasa Editură Litera din București are nu mai puțin de 600 de pagini, este structurat pe trei părți și conține 15 capitole.
Dedicată bunicului său, aviatorul Pavel Repta, profesorului Mihai Chioveanu, dar și fiului său Petru „ca să învețe despre curaj”, cartea are două motto-uri, unul din Geneza „De va vărsa cineva sânge omenesc, și sângele acelui om se va vărsa, căci Dumnezeu a făcut omul după chipul Său” și un citat din Menachem Begin „Să îi lovim pe cei care ne loveau și să-i insultăm pe cei care ne insultau (…). Ne întorceam acasă sângerând și bătuți, dar cu conștiința faptului că nu am fost umiliți”. Frazele alese subliniază și legitimează Legea Talionului, justificând dreptul unei națiuni și al unui popor de a se apăra și de a-și lovi dușmanul cu arma în mână.
În introducerea intitulată „Simt ridicându-se în mine o uriașă dorință de a fi puternic!”, citat din scrisoarea lui Ofer Feninger, artist, poet și parașutist căzut în Războiul de Șase Zile, Ovidiu Raețchi înregistrează evoluția miraculoasă a poporului evreu de la intelectualii, negustorii și apărătorii prin cuvânt, îngenuncheaţi de crimele Holocaustului, la soldații „puternici și teribili” ai armatei israeliene, dar mânați nu de instincte bestiale, ci de un profund umanism. „Povestea acestei transformări – născute din imperativul lui a celor destinați să fie rabini și cărturari în luptători care nu vor pierde niciun război este chiar istoria armatei israeliene-Tzahal”, conchide autorul.
În condițiile recrudescenței antisemitismului în lume, a creșterii ostilității împotriva Israelului, a boicoturilor și voturilor de blam nejustificate, a terorismului islamic și neonazist, cartea lui Ovidiu Raețchi este un omagiu, o recunoaștere obiectivă a calităților poporului israelian și a armatei sale. Scrisă după o îndelungă și atentă documentare, ea face cinste nu numai autorului său, Israelului și Tzahalului, ci și poporului român, fiind o chezășie a bunelor și prieteneștilor relații dintre țările noastre. Ca evreică și israeliană, ca om de litere, ca scriitoare și critic literar-teatral, am parcurs acest amplu volum cu un sentiment de profundă emoție patriotică și artistică. Pentru că e scris cu inima, de aceea el va ajunge direct la inimile cititorilor care-l vor parcurge ca pe o carte de suspans, de la prima la ultima pagină. Pentru că e scris cu talent literar și științific, având calitatea de a captiva, de a instrui și de a sădi mândrie națională prin transmiterea profundei admirații a autorului pentru succesele și bravura armatei noastre.
Partea întâia tratează începuturile armatei în perioada 1896-1949, dar începe de fapt cu mult înainte, în secolul al VII-lea când Ierusalimul a fost cucerit și Templul distrus de Vespasianus pentru a explica, prin seria de înfrângeri care a durat 500 de ani, hiatul creat în istoria militară evreiască prin risipirea în Diapora. Anul 1896 în care Theodor Herzl publică lucrarea „Statul evreu. Propunerea unei soluții moderne la problema evreiască” punând astfel bazele sionismului, conchide cu fenomenul de transformare radicală a unui popor ieri prudent, pașnic și umilit, azi însuflețit de idealul întoarcerii în patria strămoșească și care-și va crea o armată de temut, una dintre cele mai „respectate din lume”.
Atât analiza psihologică, cât și cea politică, teritorial-geografică și istorică a prefacerii supraviețuitorilor Holocaustului în luptători-apărători ai Țării Sfinte Eretz Israel, sunt excepțional realizate de autor nu numai printr-o corectă informare, ci și prin cuvinte pline de căldură și de admirație. Postrauma Holocaustului provocată de indiferența popoarelor lumii față de noul stat, de politica britanică duplicitară, dar mai ales de amenințarea liderilor arabi cu o nouă Shoa, a determinat comunitatea de noi imigranți înconjurați de dușmani să realizeze că singura lor șansă este aceea de a lupta pe viață și pe moarte.