MiklósBánffy, considerații istorice și politice / de Dr. Alexandru Ghișa

Miklós Bánffy este un membru marcant al elitei intelectuale maghiare din Transilvania și Ungaria, respectat în societatea ungară pentru originea lui nobiliară. Personalitatea acestuia acoperă trei perioade istorice importante: Austro-Ungaria sub dualism, Ungaria post-Trianon și momentul Dictatului de la Viena, cu cedarea de către România a Transilvaniei de Nord Ungariei (1940-1944). Prin activitatea lui politică și culturală, a asigurat o linie de continuitate națională maghiară în tot acest areal.
S-a născut în Austro-Ungaria, la Cluj, în 30 decembrie 1873, unde a fost membru în Parlamentul de la Budapesta din 1901 și a deținut funcția de prefect al Comitatului Cluj între 1906-1909. În perioada post-Trianon a fost activ politic sub regimul Miklós Horthy, care i-a încredințat funcții guvernamentale. În guvernul condus de István Bethlen (14.04.1921-24.08.1931), a deținut funcția de ministru al Afacerilor Externe (19.12.1922-07.04.1924) și pe cea de ministru fără portofoliu, având ca obiect de activitate minoritățile naționale din Ungaria (10.02.1922-07.10.1924).
Din 1926, pentru a nu pierde marile proprietăți pe care le avea în Transilvania, a optat pentru stabilirea în România, unde a preluat conducerea comunității maghiare din Transilvania. Între 1939-1940 a deținut funcția de președinte a Uniunii Populare Maghiare. În România, a constituit la Cluj un puternic grup reformist al intelectualilor maghiari și a lansat, împreună cu Károly Kos, curentul ”transilvanismului”, o adevărată ideologie pentru afirmarea caracterului maghiar al Transilvaniei. Totodată, el s-a afirmat ca scriitor, publicând prin anii ’30 ai secolului XX, ”Trilogia transilvană”, roman în 3 volume, în care promovează ”transilvanismul”, ideologie la care se apelează și azi în scopuri autonomiste.
După Dictatul de la Viena (30.08.1940) a activat în Transilvania de Nord și a sprijinit instaurarea administrației ungare. În anii războiului mondial, a fost folosit de guvernele horthysto-fasciste ca emisar pe lângă autoritățile române de la București. Imediat după război, rămâne în Ungaria, dar revine în România după naționalizarea marilor proprietăți, prin 1950, încercând să salveze ce se mai putea salva din averea familiei.
În viziunea partidului aflat, din 2010, la putere în Ungaria – FIDESZ, condus de Viktor Orbán, cu orientare de dreapta, naționalistă, revalorizarea lui Miklós Bánffy, ca simbol al maghiarilor din România, ar avea mai multe șanse de reușită decât încercările anterioare cu Albert Wass (criminal de război) sau Jozsef Nyró (exponent al extremei drepte).Astfel, începând din 2011, Muzeul de Istorie a Teatrului din Budapesta a organizat o expoziție dedicată lui Miklós Bánffy, legată de activitatea lui de dramaturg, iar din 1912, curator al Operei naționale din Budapesta, instituție pe care a condus-o, ca director, în anii 1917-1918. Expoziția a fost prezentată în mai multe localități din Ungaria, dar și în comunitățile maghiare din afara frontierelor, din Transilvania (România, inclusiv la Cluj-Napoca) și Voivodina (R. Serbia, la Novi Sad și Subotița).
București, 25 februarie 2018