AFnews Sărbătoarea limbii române împlinește anul acesta trei decenii de la instituire. Pe fondul mișcării de renaștere națională ( regăsire ), de la sfârșitul anilor ’80 , românii basarabeni au simțit nevoia să-și reafirme atașamentul pentru limba maternă ca fundament al identității. La Marea adunare națională din Chișinău de la 27 august 1989 participanții cer imperativ declararea limbii române ca limbă de stat și revenirea la grafia latină. Pe data de 31 august 1989, după discuții aprinse, Sovietul Suprem al R.S.S.M. votează solicitările manifestanților. După ce fusese rebotezată „limba moldovenească”, din 1990 începe să fie sărbătorită „Ziua noastră cea română” sau „Ziua limbii române”. În 1994 guvernul agrarian de la Chișinău schimbă numele sărbătorii in „Limba noastră”sau și mai simplu „Ziua limbii”, introducând o pauză în ceea ce privește recunoașterea limbii oficiale a noului stat apărut pe harta lumii. Limba noastră ? Care este aceea ? Definiția a întârziat să apară… Acest detaliu politic reprezintă un avertisment că limba maternă – oricare limbă maternă – are nevoie pentru a funcționa de o stare de veghe permanentă.
La București are loc, în data de 31 august 2006, în fața Teatrului Național, un „Concert al limbii române”.
În 2011, senatorul P.N.L Viorel Badea propune Senatului României legiferarea „Zilei limbii române”. În ședința din 6 decembrie 2011 Senatul aprobă propunerea. Camera Deputaților, decizională, va aproba legea pe data de 19 februarie 2013. Legea nr. 53/2013 intră în vigoare , fiind publicată în Monitorul Oficial din 19 martie 2013. A fost un gest plin de semnificație și un simbol al unității românilor răspândiți în lume, Ziua limbii române fiind sărbătorită în fiecare an pe data de 31 august.
Atenția legislativă acordată limbii române a fost euroconformă , în acord cu legislația internațională : Adunarea generală O.N.U. declarase anul 2008 „Anul internațional al limbilor” iar UNESCO a proclamat în 1999 „Ziua internațională a limbii materne “, marcată anual la 21 februarie, fiind urmată de o „Zi europeană a limbilor” sărbătorită în fiecare an pe 26 septembrie.
Ulterior , Parlamentul român stabilește , la inițiativa reprezentantului minorității ucrainiene, o „Zi a limbii ucrainiene în România” în fiecare 9 noiembrie. ( Legea nr.213/2018 )
La mai bine de 30 de ani de la ințiativa sărbătorii limbii noastre , ca element central în jurul căruia se formează și se consolidează identitatea națională, considerăm ca este momentul ca România să declare aceasta zi festivă ca zi națională.
Pentru cei peste 28 de milioane de vorbitori de română din lume , răspândiți din nordul Greciei, de la sudul și nordul Dunării, până în Carpații Bucovinei, de la gurile Bugului și de la Nistru până la Tisa, adoptarea Zilei limbii române drept cea de-a doua zi națională ar fi de natură să stabilească o relație reconsolidată între toate comunitățile românești sau românofone. Să adăugăm numeroasa noastră diaspora din Europa occidentală, românofoni expuși riscului de a abandona comunicarea interpersonală în limba română.
Modificarea constituției , discutată de ceva vreme, ar fi ocazia perfectă pentru consacrarea constituțională a Zilei limbii române drept cea de-a doua zi națională. Noua zi nu ar prejudicia întru nimic prestigiul și importanța Zilei de 1 decembrie. Atât Republica Elenă, cât și Republica Ungară au câte două, respectiv trei zile naționale. Discuția nu este nouă la noi. Amintim că în anul 2006 , cu ocazia Reuniunii anuale a diplomaților români a fost ridicată problema, evidențiindu-se beneficiile unei atari ințiative. Dr. Alexandru Ghișa , la acel moment consilier diplomatic al României a făcut această propunere având în vedere și împrejurarea că, potrivit protocolului diplomatic, zilele naționale sunt sărbătorite pe bază de reciprocitate, bucurându-se de o atenție specială. În demersurile făcute de dr. Ghișa la nivel parlamentar a rezultat că numai menționarea în Constituția României a zilei de 31 august ca zi națională , dupa 1 Decembrie, asigură, pentru ambasadele României din străinătate, posibilitatea de a organiza recepții oficiale și alte acțiuni culturale și obligația guvernului țării de a finanța aceste acțiuni.
Pentru comunitățile românești împrăștiate pe mapamond, Ziua Limbii Române ar putea fi un stimulent adecvat pentru a conștientiza că păstrarea identității , prin limba, conștiința și cultura națională reprezintă o obligație ce revine tuturor nativilor limbii. În condițiile contemporane , când limba este supusă unui continuu asediu ( a se vedea „frangleza” sau chiar „romgleza”…) sau, cum este cazul în unele state cu semnificative minorități românești – state care încurajează demersurile de asimilare lingvistică – intervenția țării de origine ( kin state) devine necesară și benefică. În același timp, asistența diplomatică a ministerului de externe este de natură să consolideze coeziunea tuturor fragmentelor poporului român din afara frontierelor statale.
În relația româno-română, Ziua națională a limbii materne ar fi acel factor necesar care să asigure, o dată în plus, legătura dintre comunitățile istorice, diaspora( inclusiv cea de mobilitate ) și patria mama (État parent).
Sărbătoarea Limbii Române ca zi națională ne poate aduce împreună în spirit,sărbătorindu-ne graiul, indiferent de țările în care locuim.
Adaugă un comentariu