Acad. prof. dr. Jean ASKENASY: Istoria viremiei Corona

Povestea începe cu genialul Louis Pasteur, descoperitorul vaccinului contra turbării, boală care făcea ravagii. Pasteur se declară contra teoriilor generațiilor spontane și intuiește existența unor microorganisme ultramicroscopice care nu puteau fi văzute la acea vreme. Cu 11 ani înaintea morții lui Pasteur, în 1884, Charles Chamberland inventează filtrul care-i poartă numele, cu pori potriviți pentru a împiedeca traversarea oricărei bacterii aflate în soluție și demonstrează prezența infecțiilor. Deci există microorganisme mai mici decât bacteriile care sunt invizibile la microscop. El le numește „contagium vivum fluidum” pe scurt „virus”.
Cam în aceeaşi perioadă, Frederick Twort descoperă un grup de viruși care infectează bacteriile și le omoară. Numește acești viruși „bacteriofage” (mâncătoare de bacterii). Posibilitatea de a vindeca tifosul și holera cu ajutorul dezvoltării bacteriofagilor îl determină pe microbiologul franco-canadian Félix d’Herelle să studieze acest domeniu. Descoperirea accidentală a efectului ciupercii Penicilina, a diminuat acest trend al cercetărilor. Încă din perioada când nimeni nu văzuse vreun virus, în 1931, Ernest William Goodpasture și Alice Miles Woodruff, foloseau ouăle de găină, să crească virusuri. Cercetările lor au înlesnit lui Jonas Salk să realizeze vaccinul contra poliomielitei prin inocularea unui virus atenuat.
Primele imagini ale unui virus au fost posibile odată cu inventarea microscopului electronic în 1931, de către inginerii germani Ernst Ruska și Max Knoll, aparat care mărea și permitea descifrarea la nivel de nanometru (a miliarda parte dintr-un metru). În anul 1935, biochimistul și virologul american Wendell Meredith Stanley descrie virusul „tobacco mozaic virus” (deoarece arăta ca un mozaic de obiecte unul peste altul) format din proteine pentru care primește premiul Nobel pentru chimie în anul 1946. Rosalind Franklin descoperă structura virusului în 1955. În același an, Heinz Fraenkel-Conrat și Robley Williams realizează purificarea lui și demonstrează că este un fragment de acid ribonuclein, adică de nucleotide care cresc pe socoteala gazdelor în care se află (explicația în paragraful următor).

Tabacco mosaic virus la un microscop electronic care mărește de 160.000 de ori.
Au mai trecut 7 ani și în 1962, Rosalind Franklin, James Watson, Francis Crick și Maurice Wilkins descoperă dubla spirală a acidului desoxiribonucelic (DNA). Ultimii 3 au primit premiul Nobel pentru medicină și fiziologie. DNA este matrița care conține alfabetul din care se crează celula, sau secretul eredității. Această moleculă este „genomul uman” sau „molecula de aur”, formată din 3 miliarde de trepte numite perechi de baze, care permit ca întreaga informație genetică despre corpul uman să fie conținută de fiecare dintre cele 32 de trilioane de celule ale corpului omenesc.

Rosalind Franklin / Francis Crick / James Watson / Maurice Wilkins.

Genomul uman este conținut in cele 23 de perechi de cromozomi . DNAul este repartizat in momentul reproducerii celulelor in cromozomi, unii putând conține până la 220 de milioane de trepte cum este cromozomul 1. Culorile ochilor, pielii și părului, înălțimea, fizionomia feței, talentele și predilecțiile sunt toate notate în fracțiunile matriței numite gene. Și fiecare genă este formată din fracțiuni de molecule a ADNului.
Culorile ochilor, pielii și părului, înălțimea, fizionomia feței, talentele și predilecțiile sunt toate notate în fracțiunile matriței numite gene. Și fiecare genă este formată din fracțiuni de molecule a ADN-ului. Studii comparative ale genomelor diferitelor specii din cadrul mamiferelor arată că există diferențe stabile între ele. Între cimpanzeu și om există diferențe în proporție de 1.06%. Cea mai mare diferență fiind în domeniul cromozomului 2.
Sănătatea omului constă în păstrarea intactă a refacerii permanente a celor 32 de trilioane de celule care formează corpul uman, deci a fabricării permanente de celule din matrița rămasă identică cu cea inițială. Dar, din păcate, refacerea organismului uman fiind de facto o industrie imensă în plină și permanentă activitate (în fiecare secundă se nasc 2 milioane de celule roșii (hematii) și mor alte 2 milioane de celule roșii) apar accidente de muncă, greșeli, erori, întârzieri, și noua producție are defecte. Apariția de material deficitar, uneori din cauza unui virus pătruns în corp, duce la îmbolnăvire sau deces. Un virus, adică un set de nucleotide care se învelesc cu proteine din celulele gazdă, face ca materialul de construcție a milioane, miliarde și trilioane de celule să fie deficitar. Peretele construit este șubred și apare boala.

treptele dintre spirale sunt nucleotidele.

*
A doua jumătate a secolului XX reprezintă perioada de glorie a virologiei și peste 2000 de specii de viruși care invadează specii de animale și plante au fost descoperite. Ca exemple sunt descoperirea pestivirusului diareii bovine, a hepatitei B, a retrovirusului și a virusului HIV de către echipa lui Luc Montagnier’s la Institutul Pasteur și a virusului hepatitei C în 1989 de către Michael Houghton.
Virusurile există peste tot unde există viață; deci de atunci de când există celule în natură. Ceea ce este revoluționar este că, pentru a înțelege existența virusurilor, ne-am obișnuit cu ideea că prezența nucleotidelor libere explică năpustirea virusurilor asupra celulelor pentru a putea exista și a se multiplica. Dar descoperirea proteinelor lipsite de nucleotide care pot ataca celulele corpului omenesc, este greu de explicat, însă reprezintă o realitate. Ele se numesc „prioni” și sunt molecule de proteine care, deși nu conțin nucleotide, provoacă boli grave.
Iată deci că fragmente incipiente de viață rudimentară ca virusurile și proteinele pot ataca ființe și animale distrugând matrițele și armonia necesară vieții. Virusurile împiedică reproducerile corecte ale celulelor și le omoară. Virusurile au gene (nucleotide) adică fracțiuni de ADN și, pentru a se reproduce, se folosesc de structura celulară invadată. Un virus este o particulă de acid nucleic, numită virion adăpostit într-o coajă protectivă numită capsid făcut din unități proteice identice capsomeres (vezi poza), împreună se numesc nucleocapsoide care nu au un metabolism al lor individual și nu se pot reproduce, dar pot rezista multă vreme, până găsesc o celulă de atacat. Ele pun în pericol plantele și animalele. Atacă pentru a se întregi, multiplica și deveni vietăți de dimensiuni de 20-300 nanometri. Odată intrați în corp, ori îi distrugem, ori ne distrug. Deci, cum spunea Churchill: este începutul sfârşitului lor ori începutul sfârşitului nostru.
*
Primul caz de Coronavirus a fost o pneumonie diagnosticată la data de 8 decembrie 2019. Virusul a fost analizat și s-a stabilit la laboratorul Universității din Wuhan că este vorba despre „2019-nCoV”. Guvernul Chinei comuniste nu a dat publicității boala. Dar, la data de 23 ianuarie 2020, când numărul de morți a fost de 18 și numărul de bolnavi 630, au trebuit să fie introduse măsuri naționale de prevenire și situația a devenit publică pe plan international. Peste 170 de țări invadate de virus studiază Corona din punct de vedere epidemiologic, clinic, biochimic și genetic, dar progresul terapeutic este nul. Virusul a fost găsit în urină, sânge, fecale, spermă, etc. Virulența sa nu poate fi diagnosticată.

Omenirea a avut șansa că pandemia a început într-o metropolă care a fost în trecut capitala Chinei, cu o populație de 12 milioane de oameni, cu mari posibilități spitalicești și de laborator și au putut stabili virusul, altfel confuzia cu Ebola, SERS, HIV or gripa ar fi agravat situația.
Posibilitatea ca să fi fost o eroare a securității laboratorului de virusuri letale, sau o altă eroare nu mai are nicio importanță. Mortalitatea de 2,7% pentru vârstele de la 0 la 69 de ani și de 32% pentru vârstele de la 70-110 ani, este cunoscută. Simptomatologia de asemenea: tuse, febră, dispnee.

CONCLUZII:
1. Pandemia are un început și un sfârșit.
2. Când se întinde pe suprafața a 167 de țări cu o întindere planetară, are diferite forme de manifestare.
3. Forma de manifestare chineză (1/5 din populația globului) s-a stins în 6 luni: 1 noiembrie 2019 – 1 aprilie 2020.
4. Forma israeliană care a început la 1 februarie, va da semnele stingerii pe 1 august 2020, dacă se respectă măsurile impuse de Ministerul Sănătății.