Viaţa de după Holocaust: Ex libris Adèle Schreiber / de Irina Airinei

Născută pe 20 august 1922, de Sfântul Ștefan, la Satu Mare, Adèle Schreiber a fost deportată în mai 1944, ajungând, în final, la Bergen Belsen.

„Imagini din acel timp din Ardealul ocupat de Ungaria îmi străbat memoria, dându-mi și azi frisoane. Să vă spun o amintire din lagăr…În lagăr mi-am pierdut familia. Un coşmar…dar, Dumnezeule, a fost real. Mă urmăreşte şi acuma. Într-o zi, mă aflam într-un loc unde eram înconjurată de pietre, multe pietre. Nu știam atunci că făceam ceea ce japonezii fac adesea: o grădină din pietre…Foametea era cumplită. În lagăr toți vorbeau despre mâncare. Și atunci, eu le-am propus să facem altceva, să cântăm sau să vorbim despre literatură. Auzindu-mă cântând, o femeie care nu și-a adus aminte cum mă cheamă, mi-a spus Pacsita, ceea ce în limba maghiară înseamnă privighetoare și așa mi-a rămas numele. Și acum mi se spune Pacsi.”

Aş vrea să arăt cum am renăscut eu după această cumplită perioadă. Am venit în Suedia prin Crucea Roșie în 1945. Am fost profesoară de limba germană și am predat și limba română pentru începători, la Universitatea din Stockholm.După ce am ieșit la pensie am început să studiez istoria antică, istoria Indiei, istoria artelor. Am publicat o serie de volume care au avut succes. Am călătorit în India, în Nepal și în Shri Lanka și m-am îndrăgostit de India de Sud…Asta e adevărata Indie…”.

După mai mulți ani de cercetări asidue, Adèle Schreiber publică volumul intitulat „Viața evreiască în India, 2000 de ani de coexistență”. Evreii din India reprezintă un grup care nu a fost expus opresiunii. Este așa-numitul Benei Israel, evrei veniți în vestul Indiei din Palestina cu aproximativ 175 ani înaintea erei noastre. Nava cu emigranți a naufragiat în zona actualului Bombay. Șapte bărbați și șapte femei au supraviețuit. Conform mitologiei hinduse, i-a protejat Parashurama, unul dintre avatarurile lui Vishnu. Conform spuselor lor, i-a salvat profetul Ilie. Benei Israelul este unul din cele patru grupuri de evrei din India despre istoria cărora Schreiber a scris faimoasa ei carte, evocând situația lor actuală, tradițiile și caracteristicile lor rituale.

O altă carte a sa care a cunoscut mai multe ediții a fost „Omul verde”. „Când vizităm catedralele și bisericile parohiale și privim cu atenție ornamentele sculpturale, observăm adesea chipuri ciudate, misterioase, care ne privesc. Suntem obișnuiți să vedem, în biserici, imagini care încearcă să transmită mesaje creștine. Desigur, poveștile biblice domină. Cu toate acestea, în multe cazuri, în aceste medii sunt ascunse și alte detalii care nu par să se potrivească cu canoanele creştine și care au o origine păgână sau precreștină. Un astfel de motiv neașteptat și scandalos, din perspectivă canonică, este reprezentat de aceste capete căptușite cu frunze. Uneori, ele sunt compuse din una sau mai multe frunze, alteori apare o față la care frunzele cresc din gură, urechi, ochi și nări. Acestea sunt reprezentările despre care este vorba această carte.”

-Cum de este tolerat acest motiv păgân de biserică ?

-Răspândirea sa în biserici este un mister.

Istoricul de artă Adèle Schreiber descrie povestea omului verde despre care spune că provine din India, având o vechime multimilenară. Probabil, spune ea, motivul a venit în Europa prin intermediul sculptorilor romani în piatră în primul secol după Hristos. În Evul Mediu, oamenii verzi au devenit o trăsătură comună a bisericilor din mai multe țări occidentale ajungând și în Suedia, prin intermediul constructorilor din Anglia și Germania.

„Dar ce simbolizează omul verde?”-am întrebat-o.

„Originile indiene par să indice un rol de protecție. Pe morminte, omul verde, pe de altă parte, simbolizează învierea și ciclul vieții. Teologii medievali aveau viziuni diferite. Unii au spus că este un simbol al vegetației, al naturii ca creație divină. Alţii că omul verde ar trebui condamnat pentru că era un simbol al poftelor lubrice. Unii au considerat că frunzele sunt demoni și fantome, în timp ce alții credeau că personalizează renașterea și viața veșnică.”

Cartea face un amplu inventar al ocurenței motivului în arta occidentală.

A publicat o altă carte de succes despre Unicorn, apărută la Carlsohnsverlag.

„Munca m-a ajutat să îmi clădesc o nouă viaţă.”, mărturiseşte cu o voce caldă.

Adèle Schreiber este o optimistă, o persoană tonică, de o extraordinară vivacitate. Dar este profund afectată de schimbările în peisajul politic european, de radicalizare, de extrema dreaptă.

Cum putem rămâne oameni, cum putem aspira spre armonie, am întrebat-o…

„Să respecți cele zece porunci pe care Dumnezeu ni le-a dăruit. Etica e la baza comportamentului uman, ne definește ca oameni. O minimă dar esențială morală, așa cum spunea Kant: ‚Cerul înstelat deasupra noastră și legea morală în noi.’

Transmit cititorilor din Israel şi din România aceste gânduri împreună cu toată dragostea mea și dorința mea de pace!”

Interviu realizat în 2018, la Stockholm.