9 MAI: ZIUA EUROPEI, „ZIUA SCHUMAN”

„Spiritul european înseamnă că a fi conștient de apartenența la o familie culturală și de a avea o dorință de a servi comunitatea respectivă în spiritul reciprocității totale, fără motive ascunse de hegemonie sau exploatare egoistă a altora. Secolul al XIX-lea a trăit ideile feudale opuse și, odată cu ascensiunea unui spirit național, naționalitățile s-au afirmat. Secolul nostru, care a fost martor la catastrofele care au avut ca rezultat ciocnirea interminabilă de naționalități și naționalisme, trebuie să încerce și să reușească să împace națiunile într-o asociație supranațională. Acest lucru ar proteja diversitățile și aspirațiile fiecărei națiuni, coordonându-le în același mod în care regiunile sunt coordonate în cadrul unității națiunii.”- Robert Schuman, Strasbourg, 16 mai 1949

La 9 mai 1950, la cinci ani după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, ministrul francez de externe, Robert Schuman, în cadrul unui discurs ţinut la Paris, propunea plasarea producţiei de cărbune şi oţel sub controlul unei autorităţi comune, pentru a se controla în acest fel producţia de armament şi posibilitatea ca un viitor conflict militar să poată fi evitat. Propunerea lui Robert Schuman este considerată a fi piatra de temelie a Uniunii Europene.

Înfiinţarea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului a marcat începutul Uniunii Europene de astăzi.

Dând curs apelului lui Robert Schuman, statele Beneluxului şi Italia s-au alăturat Franţei şi Germaniei şi, la 18 aprilie 1951, a fost semnat Tratatul de la Paris, care instituia Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) între Germania, Franţa, Belgia, Italia, Luxemburg şi Olanda. Aceste state au semnat, la 25 martie 1957, Tratatele de la Roma, care instituiau Comunitatea Economică Europeană (CEE), cunoscută şi ca Piaţa Comună, şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (CEEA, astăzi EURATOM). Atât Tratatul de la Roma, cât şi Tratatul CEEA au intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958.
Pe parcurs, procesul de integrare economică a fost acompaniat de procesul de integrare politică a statelor membre. Ulterior, acestui complex proiect de construcţie europeană i s-a alăturat Irlanda, Marea Britanie şi Danemarca (1973), Grecia (1981), Spania şi Portugalia (1986), Suedia, Austria şi Finlanda (1995), în 2004, noi zece state: Cehia, Ciprul, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Slovacia, Slovenia, Polonia şi Ungaria, în 2007, Bulgaria şi România şi în 2013, Croaţia.
Decizia serbării Zilei Europei în fiecare an, la 9 mai, a fost luată de Consiliul European de la Milano, din 1985.
Robert Schuman s-a născut în 1886 în Luxemburg, însă a dobândit cetăţenia germană când regiunea în care locuia a fost anexată de Germania. În 1919, după Primul Război Mondial, a devenit şi cetăţean francez, când regiunile Alsacia şi Lorena au fost restituite Franţei.
Înainte Primul Război Mondial, a studiat economia, dreptul, filosofia politică, teologia şi statistica la universităţile din Bonn, Berlin, Munchen şi Strasbourg, unde a obţinut o diplomă în drept cu cea mai înaltă distincţie. Neputându-se înrola în armată din motive medicale, a devenit activ în spaţiul politic, urmând să îşi înceapă cariera de după război ca membru al Parlamentului Francez.În anul 1940, până la arestarea sa de către Gestapo în luna septembrie 1940, face parte ca sub-secretar de stat pe probleme de refugiați din cadrul guvernelor Paul Reynaud și Philippe Pétain. Pus în domiciliu supravegheat, în 1942, reușește să evadeze și intră în mișcarea de rezistență. Este deținut la Dachau.
În septembrie 1944, revine în Lorena, este ales deputat și devine Ministru de Finanțe în anul 1946 în cadrul guvernului Paul Ramadier. Între 1947 și 1948 a deținut funcția de Prim-Ministru. În lupta contra inflației și a pieței negre, a urmărit o politică de restricții pentru atingerea echilibrului bugetar.
Opera sa politică esențială se situează în perioada 1948-1952, timp în care a îndeplinit funcția de Ministru de Externe și a imprimat orientări noi în politica externă a Franței. Dubla sa cultură a fost foarte utilă în realizarea reconcilierii franco-germane. În același timp, a pus fundația construcției europene, instalând o autoritate supra-națională la Luxemburg – Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului- care includea și Germania. Procesul început prin Tratatul de la Paris din 1951, a fost continuat prin proiectul pieței comune europene (CEE), ratificat la Roma în 1957. Schuman a mai îndeplinit un scurt mandat ca Ministru de Justiție în 1955, apoi între 1958 și 1960 a fost primul președinte al Adunării parlamentare europene.