AFnewsUNGARIA PUR ETNICĂ
Sub șocul deciziilor de la Alba Iulia, guvernul de la Budapesta a abordat, la 8 și 18 decembrie 1918, problema formării și apărării Ungariei pur etnice, în arealul teritorial în care maghiarii sunt majoritari.
Proclamarea statului național ungar, ca stat independent, separat de Austria, însemna implicit denunțarea Acordului de Compromis din 1867 și a tuturor consecințelor ce decurg din acest act, inclusiv cu privire la Transilvania. Apartenența și viitorul acestui teritoriu au fost decise de populația românească majoritară. Noul stat ungar, în arealul său etnic, nu era însă perceput ca un demers al națiunii ungare.
Elitele politice și intelectuale ungare și-au stabilit ca obiectiv național refacerea vechiului regat feudal, ceea ce ei numeau ”Ungaria istorică”. Perspectiva și apoi certitudinea pierderii a ceea ce au fost teritoriile ”sfintei coroane”, l-au determinat pe ”președintele provizoriu al Republicii Ungare”, contele Mihály Károly, să joace ultima carte posibilă, cartea roșie bolșevică. La 21 martie 1919, el transferă pașnic puterea ”în folosul clasei proletare”, comuniștilor și socialiștilor maghiari.
Noul ”Consiliu Revoluționar de Guvernământ” instalat la Budapesta în noaptea de 21 spre 22 martie 1919 și preluat practic de Béla Kun, liderul comuniștilor, se pronunță pentru o ”alianță armată și ideologică cu guvernul sovietic din Rusia” și se declară împotriva ”imperialismului Antantei”.
Numai intervenția hotărâtă a Armatei Române, care ocupă Budapesta la 4 august 1919, va răsturna regimul Béla Kun și va salva Europa Centrală de pericolul comunist.
După regimul revoluționar comunist, care a instituit ”teroarea roșie”, urmează la Budapesta un guvern contrarevoluționar condus de Miklós Horthy, care a instituit, la rândul lui, ”teroarea albă”, ca replică radicală de dreapta față de radicalismul de stânga. Acesta desființează republica și proclamă ”Regatul Ungariei”, condus de el însuși, în calitate de regent.
Adaugă un comentariu