AFnews
Adrian George Săhlean, cunoscut pentru traducerile din Eminescu în engleză, este membru al Uniunii Scriitorilor din România, iar în America, al Asociaţiei Traducătorilor Literari din America. Despre traducerile sale, Maurice Edwards, scriitor, fostul director artistice al Filarmonicii din Brooklyn spunea că, deşi Eminescu, ca mai toţi romanticii a rezistat traducerilor, tu ai făcut ceea ce părea imposibil: ne-ai dăruit esenţa eminesciană în traduceri remarcabile. Terrence Montogmery, directorul producţiei „The Evening Star” off-Broadway, menţiona că traducerile sale din Eminescu sunt un dar pentru vorbitorii de limba engleză; muzica încă neauzită de urechile americanilor. Nina Cassian scria că traducerea Luceafărului în varianta Săhlean reprezintă un adevărat eveniment cultural, iar scriitorul Dumitru Radu Popa spunea că „a câştigat un pariu, mai întâi cu tine însuţi apoi cu aceia care insistau că Eminescu este intraductibil.” A fondat organizatia NIG-Global Arts in 2004, cu scopul de a-l promova pe Eminescu în rândul publicului american și de a facilita schimbul cultural şi educativ dintre România şi SUA. A realizat mai multe spectacole de teatru sau poezie, de muzica clasica, jazz, pop si folk, prezentând pagini eminesciene americanilor. Medalia de Aur Eminescu din 2000, Eminescu, poet UNESCO. Cărţile sale – The Legend of the Evening Star/Legenda Luceafărului (Boston, Prospero Press, 1996), cu excelente ilustraţii semnate de Traian Alexandru Filip şi o ediţie la Biblioteca Naţională a României în 2000; Eminescu, Selected Poems/ Poezii Alese (Bucureşti, Editura Univers, 2000); Eminescu, Eternal Longing, Impossible Love /Eternul Dor, Imposibila Iubire (Global Arts, 2006), volum însoţit de un disc audio şi, nu în ultimul rând, „Migălosul Cronofag”. Traducerile sale sunt un act de cultură, dar şi un gest de înalt patriotism, scria Irina Petraș.
Glossa . Time goes by, time comes along, / All is old and all is new; / What is right and what is wrong, / You must think and ask of you; / Have no hope and have no fear, / Waves that rise can never hold; / If they urge or if they cheer, / You remain aloof and cold. / / To our sight a lot will glisten, / Many sounds will reach our ear; / Who could take the time to listen / And remember all we hear? / Keep aside from all that patter, / Seek yourself, far from the throng / When with loud and idle clatter / Time goes by, time comes along. / / Nor forget the tongue of reason / Or its even scales depress / When the moment, changing season, / Wears the mask of happiness – / It is born of reason’s slumber / And may last a wink as true: / For the one who knows its number / All is old and all is new. / / Be as to a play, spectator, / As the world unfolds before: / You will know the heart of matter / Should they act two parts or four; / When they cry or tear asunder / From your seat enjoy along / And you’ll learn from art to wonder / What is right and what is wrong. / / Past and future, ever blending, / Are the twin sides of same page: / New start will begin with ending / When you know to learn from age; / All that was or be tomorrow / We have in the present, too; / But what’s vain and futile sorrow / You must think and ask of you…;
Adaugă un comentariu