AFnews
Mi-aș dori ca sintagma oficială „românii de pretutindeni” să nu mai fie atât de oficială.
Mi-aș dori să înceteze să mai fie o „curiozitate” și să capete o substanță naturală în conștiința noastră, a oricărui român din țară și de oriunde, dincolo de conferințe științifice și discursuri patriotice.
Mi-aș dori să fie „tradusă” într-o politică reală, dusă la firul ierbii, pentru recuperarea și prezervarea unei întregi moșteniri culturale de care se leagă varietatea dialectală a limbii române – despre care prea puțini știu că înseamnă mai mult decât dialectul daco-român (româna standard) – nu doar în țară ci și acolo unde e disperată nevoie de ea : în Timoc, în Meglen, în Istria… Și pentru că dialectul istroromân este idiomul cel mai în pericol de dispariție din Europa cu mai putini de 500 de vorbitori la ora actuală, vă las o bucățică de folclor istroromân – un cântec tradițional din satul Zejan (Istria) adaptat pe un text din culegerea de folclor istroromân a lui Petru Iroaie din 1936 și interpretat pe scena Teatrului Național București :
Adaugă un comentariu