Maria Găitan Mozes: Dragi copii, la mulți ani!

(desenele copiilor pe gardul grădiniței)

HORA PALMELOR

Palmele sunt palme,
dar nu toate la fel.
Palma lui Daniel,
cu degete răsfirate,
pare o floare.
Iar a Larisei,
mică și lată,
zici că-i o pată.
Și palma ei și-a lui
intră-n hora de munți
și de palme.
Apele bucuriei
nu sunt de-a binelea
calme.
Treaba asta
ne dă de furcă
și iată că
se-ncurcă
nemaigăsindu-și locul.
Dar asta
nu mai are așa importanță.
Hora există,
una alături de alta,
palmele sunt ale lor,
cu același zvâcnet
în lava vinelor.
Între inimi
nu există distanță.
Curentul de exuberanță
are un singur circuit
de bucurie,
chit că o față e aurie
și blondă,
iar alta șugubeață
și măslinie.