ALINA CIOLCĂ, UN RAPSOD AL ROMANITĂȚII BALCANICE

A consemnat Irina Airinei

Atât dialectele, cât și graiurile au, din punct de vedere etnografic, o dublă dimensiune – lingvistică și muzicală. Putem vorbi, în cadrul folclorului românesc, de dialectele muzicale daco-român, aromân, megleno-român sau istro-român, graiurile dacoromâne bucovinean, maramureșean, oltenesc, bihorean, muntenesc, ori cele aromâne cum ar fi cele fârșerotesc, cipănesc, grămoștean etc.
Repertoriul abordat de mine reunește, lingvistic și muzical, aceste dimensiuni dialectale, fiind vorba, de fapt, despre o moștenire muzicală și lingvistică a romanității orientale reunite.
Având în vedere pericolul grav de dispariție a două dintre dialectele sud-dunărene – megleno-român și istro-român – și disponibilitatea limitată sau insuficientă a materialelor etnomuzicologice despre aceste dialecte vii sau reprezentate prin materiale de arhivă, a fost o adevărată provocare găsirea repertoriului în aceste doua dialecte.
Iată, mai jos, sursele repertoriului meu, precum și impactul contactului cu anumite comunități încă vii, acolo unde a fost posibil.

REPERTORIUL ÎN DIALECTUL MUZICAL DACO-ROMÂN:

– Prima piesă inclusă în acest repertoriu a fost o „hore” (doină) maramureșeană cu noduri auzită chiar la „firul ierbii”, la un festival de rapsozi populari în comuna Târlișua, la poalele Țibleș-ului, în jud. Bistrița-Năsăud, de la lelea, în grai local, Aurora Bogza din satul Dumitra. Am avut, astfel, ocazia de a asculta muzici tradiționale din zonele Maramureș și Năsăud, la invitația doamnei rapsod popular Lenuța Purja, prima persoana cu care am luat contact atunci când proiectul acesta abia se infiripa. Acolo am avut bucuria de a o cunoaște pe Teodora Purja, rapsod popular care a primit distincția de „Tezaur Uman Viu” din partea UNESCO, și, de asemenea, pe artistul și cercetătorul Grigore Leșe. Pe lânga faptul că am avut onoarea să le trec pragul și să ne servească cu pita facută în casă, discutând despre horea cu noduri și despre timpul de când horesc dumnealor, doamnele Lenuța și Teodora Purja mi-au oferit, cu generozitate, repertoriile dumnealor tradiționale. A fost un prim contact direct cu o comunitate tradițională vie și cu graiul ei local, unde cântul joacă un rol fundamental.

– Artistul și cercetătorul Grigore Leșe mi-a pus la dispoziție materiale sonore culese personal, însoțite de transcrieri ale textelor aparținând graiului muzical maramureșean.

– Am descoperit și comori din arhivele Institutului de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu”, precum și un album de folclor românesc (din seria ”World Library of Folk and Primitive Music”) editat în 1963 de etnomuzicologul american Alan Lomax pentru Columbia Records.

REPERTORIUL ÎN DIALECTUL AROMÂN

– Sursele au fost, în mare măsură, directe, dat fiind faptul că artistul Adrian Chepa, membru al proiectului, este aromân, iar apartenența la ramura fârșerotă a comunității aromâne ne-a înlesnit contactul cu cel mai bogat folclor muzical al comunității (recunoscut ca atare), incluzând, aici, cântările polifonice specifice fârșerotești (de menționat că polifonia este un stil interpretativ emblematic pentru spațiul balcanic, în general) dar și cu alți membri ai comunității de la care am putut auzi și deprinde cântece tradiționale și stilul tradițional de cânt cu inflexiunile, emisiile vocale specifice și pronunția, oameni care nu au pierdut contactul cu comunitățile de aromâni din Balcani, de unde, prin bunici sau strabunici, provin și ei.

Un alt prilej de întâlnire cu comunitatea a fost în cadrul unui eveniment organizat de Societatea Culturală Aromână la care am fost invitați să cântăm și unde nu ne-am limitat la repertoriul aromân. Nu doar că am primit confirmarea comunității pentru abordarea noastră asupra cântecelor tradiționale aromâne – pentru că primirea și reacțiile lor au fost mai multe decât entuziaste, dar am putut auzi de la ei, direct, folclor muzical și istorisiri din comunitate. Și am putut vedea cât de important este cântecul în comunitatea aromână.

– De asemenea, cercetătoarea Iulia Wisoșenschi, membru al IEF „Constantin Brăiloiu” dar și al comunității aromâne, ne-a împărtășit materiale audio din documentarea personală precum și din alte surse cum ar fi albumul de cântece tradiționale interpretate de un aromân din Tessalia „Chansons aroumounes de Tessalie”, culese de cercetătorul Samuel Baud-Bovy.

REPERTORIUL ÎN DIALECTUL MEGLENO-ROMÂN

În urma documentării realizate într-o primă fază online, am putut citi articole scrise de prof. etnomuzicolog Mirela Kozlovsky, Prodecan la Fac. de Arte a Univ. Ovidius din Constanta, pe tema folclorului muzical megleno-român cules din comuna Cerna, jud. Tulcea, acolo unde trăiește singura comunitate compactă de megleno-români. Cu comunitatea din Cerna am putut intra în contact mai târziu, în contextul filmărilor videoclipului unei piese tradiționale de joc megleno-române intitulate „Chitu Mila”, pe care l-am filmat în Cerna alături de dansatorii Ansamblului de dansuri tradiționale megleno-române „Altona”, și pe care, ulterior, i-am avut invitați în spectacolul conceptual de lansare a acestui videoclip – „Întuneric și lumină – incursiuni în cântul vlah de-a nordul și de-a sudul Dunării” – la Teatrul Național București, unde publicul a putut asculta atât varianta locală a piesei „Chitu Mila” în interpretarea tinerelor din Ansamblul „Altona” cât și pe cea reinterpretată. https://www.youtube.com/watch?v=XMoV6UkEDNw

REPERTORIUL ÎN DIALECTUL ISTRO-ROMÂN

– Penuria de surse documentare și lipsa de materiale audio de folclor autentic istro-român au făcut dificila această căutare. Sursele bibliografice de la noi, printre care singurele culegeri de folclor muzical istro-român ale lui Petru Iroaie din 1936 nu cuprind și partituri, fiind dificil studiul unui dialect muzical necunoscut în absența audiției unor înregistrări relevante.
– După un prim contact cu lingviști de la Universitățile din Zagreb și Pola, cercetători și promotori ai dialectului istro-român, luând contact ulterior cu o lucrare realizată de etnomuzicologul Mirela Nubert-Chețan, cercetator la IEF „C. Brăiloiu”, am luat legătura cu interpretul croat Dario Marusic care mi-a pus la dispoziție piese dintr-un repertoriu vechi tradițional cules din satul Zejan, acolo unde cântul tradițional este încă viu – de altfel tot o formă specifică de polifonie „în două părți” (voci) cu o sonoritate aparent disonantă – și unde încă mai există o identitate vlahă. Întrucât, însă, nu aveam transcrierea textelor, am adaptat pe acele linii melodice tradiționale texte din culegerile lui Petru Iroaie, am redat polifonia „disonantă” utilizând vocea și instrumentele și am consultat transcrierile fonetice din dialectul istro-român în „Antologia dialectală” a lui Ovid Densușianu. Inclusiv un contact indirect cu comunitatea de istro-români.