Viorel Burlacu (Basarabia), Aurora Bujeniță (Bucovina): Despre deportări…SUNTEM ROMÂNI.

VIOREL BURLACU: A deporta – a trimite forțat pe cineva într-o regiune îndepărtată ca măsură represivă, a exila, a surghiuni.
Pe teritoriile țărilor românești – Moldova, Transilvania (Ardeal) și Țara Românească (Valahia / Ungro-Vlahia) unde locuiește același popor, care vorbește aceeași limbă – deportările au fost efectuate de către imperiul rus, apoi, de către URSS.

Primele deportări încep prin 1768. În 1792, rușii anexează ținutul dintre Bug și Nistru – Transnistria, unde, cel puțin, conform recensământului țarist din 1793: din 67 de localități – 49 erau exclusiv românești. Deportările iau amploare, procesele de deznaționalizare cresc.

În 1811 rușii cer Moldova până la Siret, însă, în 1812 anexează teritoriul dintre Prut și Nistru, numit ulterior Basarabia, unde începe cumplitul proces de rusificare prin deportări ale românilor și popularea Basarabiei preponderent cu ruși și ucraineni. Acest proces de rusificare a culminat cu venirea în Basarabia a lui Pavel Lebedev în calitate de episcop, în 1871, care timp de 7 ani arde cărțile scrise în limba română, interzice limba română în școli și în biserici.

Așa numitul „prim val de deportări” care a avut loc în 1941, 12-13 iunie, nu e deloc primul, cu atât mai mult că – românii din Transnistria (dintre Nistru și Bug) au fost deportați în anii 30.

Deportările au avut loc cu scopul diminuării populației băștinașe române, prin distrugerea în primul rând a elitei intelectuale și înlocuirea cu ruși, ucraineni.

Ai mei:
Bunelul Filip Gabura – deportat;
Bunelul Grigore Burlacu – împușcat;
Bunica Maria Goleombiowski – la închisoare, molipsită de tuberculoză, moare la câteva luni de la eliberare din detenție;
Bunelul Ioan Eșanu (vitreg) – închisoare;
Tata Ioan Burlacu, declarat ”dușman al poporului sovietic” – i s-a interzis să meargă la studii, toată viața monitorizat;
Mama Ecaterina Gabura – declarată ”fiică de culac”, ”dușman al poporului sovietic” – i s-a interzis să facă studii, toată viața monitorizată.
Noi? – la fel monitorizați până în vise – cu tot cu copii.

Suntem Români.

Mărturiile Aurorei Bujeniță, supraviețuitoare (azi, din păcate, nu mai este printre noi)
Surse: AGERPRES, TRINITAS

http://deportari.md/?fbclid=IwAR18iLYTbjMb_ja0Bx3h0a_8GkdSg0LHi3RY-X_-6BQGjhuqefngQI69JT4