AFnews
Ce reprezintă pentru călătorul pierdut prin lume, Cătălin Vrabie, contactul cu oamenii?
Solitar, așa cum îmi place mie să călătoresc, contactul cu oamenii locului (precum și cu alți călători cu care îmi intersectez pașii) este esențial. Pe lângă faptul că mă ajută să descopăr locuri noi – localnicii până la urmă își cunosc cel mai bine zona, este și metoda cea mai la îndemână pentru a observa firea omului… se întâmplă câteodată să găsesc în vreun colț de lume atâta frumusețe umană încât ceea ce oferă natura poate fi lăsat, pentru un timp, deoparte. Îmi amintesc cum în Kenya (2017), călătorind cu un matatu (microbuz) alături de câțiva membri ai tribului Samburu – cel care stăpânește înălțimile platoului Loroghi, am simțit bucuria de a putea purta conversații (poate greoaie din pricina englezei precare) cu aceștia. Oamenii erau pe acolo la fel de interesanți ca și natura din jur.
Și doar privind la locuitori în diferite ipostaze ale vieții lor, mă ajută să surprind obiceiurile și datinile nației căreia îi fac parte.
Câte feluri de oameni ți-au marcat memoria afectivă?
Oamenii sunt frumoși toți. Chiar și cei mai urâți dintre ei tot frumoși sunt prin lecțiile pe care ți le pot oferi. Am întâlnit oameni pe care dacă-i întrebi cât e ceasul îți răspund politicos și cu acuratețe la întrebare apoi fiecare pe drumul lui. Alții, în alte locuri, s-ar putea să nu aibă ceas dar sigur, imediat după ce ai adresat întrebarea, ți-ai făcut un prieten dispus să-ți arate împrejurimile, să-ți povestească despre ele și chiar să de invite în casa lui pentru cină. Sunt și situații în care ești invitat să-ți cumperi ceas sau, mai rău, să caute a-ți fura ceva. Oameni și oameni…. dar așa cum am zis, toți sunt frumoși mai ales prin lecțiile pe care ți le oferă.
Cât timp (estimativ) din viața ta ai petrecut, peregrin, în lumea largă ?
Nu am făcut o socoteală, dar, cu siguranță, mult mai puțin decât mi-aș fi dorit. Totuși, pentru a încerca să răspund la întrebare, în urmă cu doi ani mi-am instalat pe telefon o aplicație care ține evidența zilelor petrecute în călătorii… și până acum, în această perioadă, am fost plecat 237 de zile, în 21 de călătorii în 29 de țări. Este departe de a fi relevant, având în vedere perioada scurtă din viața mea pe care am monitorizat-o din acest punct de vedere, dar oferă o imagine destul de clară a pasiunii mele pentru călătorie.
Care sunt obiectivele următoarei evadări…?
Pandemia cu care ne confruntăm astăzi afectează teribil spiritul călător, limitându-i orizonturile. Am ales pentru anul acesta să mă pierd în Europa – extremele ei. Sper să și reușesc. Voi Începe cu insulele Svalbard situate la aproximativ o oră și jumătate de zbor de cel mai nordic punct al continentului nostru (Capul Nord din Norvegia), cu intenția de a coborî apoi în Insulele Feroe, Islanda și Irlanda. Voi povesti despre asta mai multe la întoarcere, când intenționez să scriu și să lansez cel de-al IX-lea volum din seria Pierdut prin Lume, și care probabil se va intitula Pierdut în Europa (Svalbard, Insulele Feroe, Islanda & Irlanda).
Drum bun, călătorie…binecuvântată!
Adaugă un comentariu