Ioana TOFF: Inamicul public numărul unu

Benjamin Netanyahu, cel mai strălucit conducător din Orientul Mijlociu, cu un simț politic atât de ascuțit încât i-a făcut praf pe toți rivalii săi, era cât pe ce să-și piardă funcția la sfârșitul săptămânii trecute, dacă nu ar fi stins imediat furia publicului.

Prim-ministrul a fost ocupat cu o mulțime de probleme în ultimul timp, cum ar fi necazurile sale legale, anexarea, scutirile de impozite, conflictele cu procurorul statului, Avichai Mandelblit, donațiile pentru apărarea sa la tribunal, bugetul anual și scandalurile în care s-a implicat fiul său cel mare.

Dintr-odată, când a ridicat capul din toate aceste probleme, și-a dat seama că cetățenii sunt disperați și că un milion de șomeri sunt o problemă reală și gravă. Netanyahu s-a trezit cu peste 10.000 de oameni furioși în Piața Rabin din Tel Aviv și cu alte zeci de mii de protestatari de-a lungul țării, care nu mai au nimic de pierdut. Pe manifestanți nu-i mai interesa nici distanțarea socială și nici pericolul infectării cu Coronavirus. Grija zilei de mâine, frica de a nu-și putea plăti facturile sau că nu vor avea ce pune pe masa copiilor, i-a făcut pe oameni să nu mai țină cont de nimic. Inamicul principal nu mai era Coronavirusul, ci guvernul Netanyahu care nu a fost în stare să plătească niște nenorocite de compensații materiale.

Premierul a simțit pericolul și a dat alarma printre miniștri și funcționari. Planul de salvare presupune înlăturarea barierelor birocratice și băgatul mâinii cât mai adânc în bugetul de stat. Oamenii nu mai au răbdare și nici nu mai pot să aștepte ajutoarele din partea statului; ei strigă din toate puterile că a venit rândul statului să facă ceva pentru ei iar disperarea se transformă în violență. Netanyahu a ținut o conferință de presă la o oră de maximă audiență și a promis marea și sarea. Toate afacerile particulare afectate vor primi bani de la stat fără restricții birocratice, banii urmând să intre în conturile oamenilor deja de săptămâna asta. Premierul n-a mai ținut cont de nimic; planurile economice sau analizele financiare s-au prăbușit în fața maselor de oameni furioși care, dacă nu primesc bani urgent, sunt gata să răstoarne guvernul. Oamenii ce până mai ieri erau atât de mulțumiți că starea economiei a fost excelentă, că relațiile externe ale Israelului au fost mai puternice ca niciodată, că puteau să plece în vacanțe prin toată lumea, că puteau să-și cumpere aproape tot ce-și doresc, au văzut dintr-o dată cum totul se destramă și că se confruntă cu o criză financiară fără precedent.

Atâta timp cât șomajul a fost sub 4%, israelienilor nu le păsa de jocurile politice dintre stânga și dreapta. Acum scena s-a schimbat; un milion de șomeri și alți zeci de mii de nemulțumiți îl transformă pe Netanyahu în „Inamicul public numărul unu”. Prim-ministrul este un supraviețuitor. El va reuși să gestioneze, într-un fel sau altul, criza. Problema rămâne pentru oamenii care nu mai văd nicio speranță la orizont. Cum vor reuși ei să depășească această situație?