Titus Corlăţean: demnitatea de a fi român (argumente juridice la Legea Trianon)

Titus Corlățean, Vicepreședinte al Senatului României, Președintele Departamentului de politică externă al PSD

A se vedea textul integral pe:

Redăm părţi din argumentele juridice (AMICUS CURIAE) transmise Curții Constituționale în cadrul procedurii de examinare a contestației depuse de președintele Klaus Werner Iohannis împotriva Legii de declarare a zilei de 4 iunie ca Zi a Tratatului de la Trianon, adoptată pe data de 13 mai 2020, cu o largă majoritate, de Parlamentul României.

Reamintim faptul că, la data de 15 iulie 2020, Curtea Constituțională A RESPINS contestația președintelui Klaus Werner Iohannis și a declarat constituțională Legea de declarare a zilei de 4 iunie ca Zi a Tratatului de la Trianon. (…)

Criticile formulate de Președintele României sunt structurate pe câteva paliere:
– legea are „caracter pur enunțiativ”, fără ca obiectul de reglementare al acesteia să fie determinat în mod clar; datorită caracterului declarativ al dispozițiilor legale criticate, legea este lipsită de efecte juridice, iar sfera sa de reglementare „este de esența unei declarații politice a Parlamentului”, sau intră în sfera de reglementare a autorităților administrației publice centrale, ceea ce ar justifica intervenția normativă printr-un act de nivel secundar, executiv/administrativ;
– legea nu reglementează relații sociale generale, aceasta având caracter individual;
– scopul legii criticate nu este unul individualizat, precis delimitat, întrucât nu rezulta cu claritate care este interesul social general vizat. (…)

Ceea ce frapează la aceste „observații legislative” este efortul de imaginație al Președintelui României de a găsi și repeta, cu cuvinte și expresii schimbate, argumentele care să-i susțină criticile și să le confere o haină juridică. În realitate, criticile aduse legii pe motiv că ar conține dispoziții declarative (sau, într-o altă exprimare a semnatarului sesizării, „pur enunțiative”) sunt REFLECȚII DE OPORTUNITATE ȘI NU CRITICI DE NECONSTITUȚIONALITATE (subl.n.). (…)

Afirmația Președintelui, conform căreia din legea criticată „cu claritate care este interesul general vizat” este o afirmație gravă și nefundamentată. Din expunerea de motive rezultă cu claritate însemnătatea fundamentală a acestei legi, care consacră și onorează o simbolistică națională fundamentală pentru națiunea română. Onorarea jertfei armatei române, prin arborarea la 4 iunie a drapelului național și depunerea de coroane de flori la cimitirele sau monumentele dedicate soldaților din Primul Razboi Mondial, de pe toată întinderea țării, reprezintă un interes social și național general, extrem de clar. Onorarea istoriei neamului și transmiterea unui mesaj evident pentru tinerele generații reprezintă un alt interes social general avut în vedere de Parlament atunci când a dezbătut și adoptat legea criticată. (…)

Argumente de ordin istoric, juridic și politic, care scot în evidență semnificațiile Tratatului de la Trianon :

La 4 iunie 2020 România marchează Centenarul de la semnarea Tratatului de pace de la Trianon. Este o pagina esențială a istoriei națiunii române, care a îmbrăcat forma unui tratat de pace încheiat de 16 Puteri Aliate si Asociate, între care și România, cu Ungaria, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat învins în Primul Război Mondial. Prin conținutul acestui tratat de pace, Marile Puteri recunoșteau Unirea Transilvaniei (și a părții răsăritene a Banatului) cu Romania, respectiv voința românilor exprimată la 1 Decembrie 1918 si respectiv Rezoluțiunea Adunării Naționale de la Alba Iulia.

Tratatul de la Trianon a consacrat realizarea dreptului la autodeterminare al națiunilor din Dualitatea Austro-Ungara, potrivit principiului consacrat internațional de Președintele Statelor Unite ale Americii, Woodrow Wilson. A fost cazul românilor majoritari din Transilvania, dar și al altor națiuni, precum cehii și slovacii, sârbii, croații si slovenii, ceea ce a permis apariția si recunoașterea unor state noi, independente, inclusiv a statului ungar.Delegaţia română la Conferinţa de pace de la Paris, condusă de prim-ministrul Ion I. C. Brătianu, care a pledat pentru recunoaşterea hotărârilor plebiscitare de Unire, din 27 martie/9 aprilie, 15/28 noiembrie şi 18 noiembrie/1 decembrie 1918, în urma cărora s-a constituit România Mare. Rândul din faţă: George G. Danielopolu, C. Diamandi, general Constantin Coandă, Ion I. C. Brătianu, Ermil Pangrati, general Arthur Văitoianu; Rândul din spate: Mircea Djuvara, Eftimie Antonescu, Eugen Neculce, ş.a.

Pentru România, Tratatul de pace menționat a însemnat în primul rând recunoașterea politică şi juridică internațională a Unirii Transilvaniei cu Patria Mamă, dar şi confirmarea legitimității drepturilor politice si civile ale românilor care constituiau populația majoritară în acest teritoriu, drepturi de care românii nu au beneficiat anterior în Imperiul Austro-Ungar.”

Ziua de 4 iunie 1920 a devenit posibilă pentru națiunea română în primul rând datorită eroismului excepțional si jertfei armatei române pe câmpul de bătălie din Primul Război Mondial. Arhivele militare indică aproximativ 850 000 de soldați români căzuți în Primul război Mondial, a căror jertfă a permis armatei române să figureze între Puterile Învingătoare şi a deschis calea recunoașterii internaționale, ca armată a unei Puteri Învingătoare, nu învinse în război, pentru recunoașterea internațională politică şi juridică a Unirii Transilvaniei cu România la 4 iunie 1920.

Iată două fotografii din cadrul Enciclopediei digitale „România 1918. Oameni, momente și imagini”, care vorbesc despre aprecierea eroismului și a vieții. Prima o reprezintă pe Regina Maria îngrijind un soldat rănit, în incinta Palatului Regal din București, pe care îl transformase în spital (1916). Cea de a doua, tot pe Regina Maria și pe Regele Ferdinand I decorând soldații, în Primul Război Mondial (1917).

Titus Corlatean despre Trianon