Irina Airinei: Într-un interviu acordat mie pentru revista culturală CLIPA, marele arhitect şi profesor SORIN VASILESCU mi-a relatat o discuţie cu Prea Fericitul Patriarh Teoctist, de binecuvântată aducere-aminte, referitoare la stilul preconizat a ceea ce avea să devină o bijuterie arhitecturală, aşezământul de la Ierihon.
La nivel arhitectural, şansa României de astăzi constă în a respecta canoanele moderne, dar fără a neglija stilurile împământenite de secole, ca autohtone: „Patriarhul Teoctist, fie iertat, mi-a cerut să-i fac un aşezământ ortodox românesc în cel mai vechi oraş al lumii, în Israel, la Ierihon, oraş cu importanţă mistică…colosală. Şi-mi atrage atenţia: «Domnule arhitect, îl doresc românesc!» L-am privit pe bătranul Patriarh şi am întrebat, cu o doză de maliţiozitate: «Ce însemnează oare, Fericite-Parinte, românesc?», zice: «Păi cum, românesc?! Adică românesc!», «Adică muntenesc, moldovenesc sau transilvan?» Si atunci am primit o lecţie uluitoare. Zice: «Aşa cum aţi spus dumneavoastră, trebuie să faceţi o biserică pentru secolul al 21-lea, dar care sa fie recognoscibil românească.» În măsura în care vom fi în stare să facem o arhitectură modernă, dar recognoscibilă ca românească, atunci vom putea spune că arhitectura noastră a intrat pe un teren sănătos!”
Adaugă un comentariu