AFnewsIerihon – pământ străvechi
La 25 km nord-est de lerusalim şi la 13 km de locul unde Iordanul se varsă în Marea Moartă, dealul Tell Es-Sultan ascunde mai multe aşezări construite, fiecare, peste ruinele celei dinainte. Numele celui mai vechi oraş din lume, de origine semită, înseamnă „luna” (atât calendaristica, „yerihu”, cât şi astrul în sine, „Yarah”). În zona colinei Tell es- Sultan, fortificaţiile excavate au aproximativ 12.000 de ani vechime, provenind de la sfârşitul perioadei mezolitice: primul oraş din lume cu ziduri de apărare.
Cele mai vechi urme de locuire au fost găsite la 15 metri în pământ. Locuinţe din neolitic, unelte din piatră, os şi lemn vechi de peste 10.000 mii de ani. Un oraş solid, dar ai cărui locuitori nu cunoşteau existenţa ceramicii. Ruinele Ierihonului evocă milenii de pace şi cuceriri. Au urmat cuceritori care au lăsat, în urma lor, civilizaţia ceramicii, începând de la Sha’ar ha Golan pe râul Yarmuk şi până la Byblos şi în alte locuri. Practicarea agriculturii, cultivarea plantelor şi domesticirea animalelor, precum şi folosirea ceramicii au avut loc în Ierihon cu 1.000 de ani înaintea Mesopotamiei şi Egiptului, iar construcţiile sunt anterioare piramidelor cu 4.000 de ani.
Apoi, în epoca timpurie a bronzului, cu trei milenii înainte de Hristos, un alt oraş a înflorit aici, până în timpul când zidurile lerihonului au căzut în sunetele trâmbiţelor şi urletelor razboinice ale poporului israelit condus de losua. Pe la anul 1300 înainte de Hristos, Josua a cucerit cetatea lerihonului, aşezare atât de veche încât nimeni nu-i mai ştia începuturile care se pierdeau în urma cu şase-şapte milenii; cea mai bătrână urbe din lume, construită la cea mai joasă altitudine, peste 300 de metri sub nivelul mării. Dărâmarea lerihonului este paradigmatică pentru tot ceea ce a urmat. Ceea ce s-a întâmplat la lerihon, prefigura soarta întregii ţări a Canaanului.
Drumul prin pustiul Iudeii duce spre locul în care Mântuitorul nostru Iisus Hristos, după ce a primit botezul de la loan, a postit 40 de zile, s-a rugat şi a fost ispitit de diavol.
Ierihonul este cea mai mare oază din lume. O oază udată cu apa Izvorului lui Elisei, despre care se scrie: „Aşa zise Domnul: lată, am făcut apa aceasta sănătoasă şi nu va mai pricinui nici vătămare, nici moarte, nici nerodire”.
Muntele Ispitelor, al Postului, numit de localnicii palestinieni Jebel Quruntul, o adaptare a expresiei latine Mons Quarantana, străjuiește acest loc unde Iisus i‐a dat răspunsul diavolului care încercase să‐l ispitească: „Piei, satano! Căci scris este: Domnului, Dumnezeului tău să I te închini şi Lui singur să‐i slujeşti”.
Aşezământul românesc: un vis
Şi chiar în aceste locuri sfinte, în zilele Preafericitului Patriarh Daniel, prin străduinţele de 15 ani ale părintelui superior Ieronim Creţu, s-au desăvârşit visele înaintaşilor încheindu-se construcţia celei mai frumoase biserici româneşti din Ţara Sfântă, începută în anul 1999. A fost Gheorghe Samoilă, brutar la Patriarhia lerusalimului, care, prin anii ‘3O ai secolului trecut, a cumpărat o bucată de pământ la lerihon cu gândul de a ridica pe ea o bisericuţă, fie şi cu ziduri de cărămidă nearsă. A fost, prin 1947,
arhimandritul Victorin Ursachi, delegatul patriarhal la Locurile Sfinte, arhiepiscopul de mai târziu al românilor din America, care s-a străduit şi el zadarnic să ridice în acele locuri un lăcaş de rugăciune.
Şi marele preot Ilarion Argatu, arhimandrit al sfintei mănăstiri Cernica, va răscumpara terenul de la moştenitorii brutarului şi îl va dona Patriarhiei Române. În anul 1995, datorită afluenţei pelerinilor români, s-a decis construirea unui nou aşezământ românesc la lerihon sub conducerea arhimandritului leronim Creţu, Superiorul aşezămintelor româneşti de la Locurile Sfinte.
Ctitoria românească
Dar să-l ascultăm pe părintele arhimandrit Ieronim Creţu (azi vicar episcopal la Patrairhia Română, interviul acesta fiind realizat în 2011), cel care s-a nevoit ani de-a rândul să iniţieze şi să ducă până la capăt lucrările de artă şi construcţie ale aşezământului: „În aceşti ani, am reuşit să achiziţionăm alte terenuri înconjurătoare şi să extindem suprafaţa disponibilă. Am apelat la domnul profesor Sorin Vasilescu – descendent din Movileşti şi, pe linie munteană, înrudit cu doamna Chiajna – care a răspuns pozitiv solicitării noastre. Domnia sa şi arhitectul Horia Gavriş s-au documentat şi au realizat proiectul având ca sursa de inspiraţie biserica bolniţei Mănăstirii Cozia, capodoperă a arhitecturii noastre bisericeşti, ctitorie a lui Petru Cercel. Au răspuns benevol inginerii care s-au ocupat de studiile de rezistenţă, doamna inginer Mihaela Popovici si domnul inginer Constantin Teodorescu împreună cu care am realizat proiectul care trebuia supus aprobării Ministrului Administraţiei din ANP-Autonomia Naţională Palestiniană. Ne-am bucurat de o maxi¬mă înţelegere şi sprijin din partea autorităţilor palestiniene şi am obţinut aprobarea în toamna anului 1999. Pe 27 martie ’99 am făcut agheazma de inaugurare. Însăşi organizarea şantierului a cerut eforturi mari, ne-am lovit de dificultăţi, dar Dumnezeu ne-a ajutat să le surmontăm. După atâtea decenii de speranţe şi eforturi, am reusit să punem piatra de temelie a aşezământului. Sfânta Masă din altarul viitoarei biserici a fost târnosită la 8 ianuarie 2000 – a doua zi a Crăciunului după stilul vechi păstrat de Patriarhia lerusalimului – de către preafericitul Patriarh Teoctist, în contextul sărbătorilor panortodoxe închinate jubileului Naşterii Domnului. Şi iată, azi, cu ajutorul lui Dumnezeu, în vremea Prefericitului Patriarh Daniel, am văzut încheiate lucrările bisericii, minunat pictată de loan şi Daniela Moldoveanu, şi ale casei de oaspeţi, rămânând în construcţie spaţiile dedicate conferinţelor şi reuniunilor internaționale. În aceste locuri care poartă încărcătura spirituală a minunilor Mântuitorului, sfântul așezământ românesc de la Ierihon își așteaptă pelerinii care vor fi primiți cu pâine și sare de toate maicile și părinții care se nevoiesc să aducă prinosul muncii lor credinței noastre și sfințeniei locurilor.”
Fotografii: Irina Airinei
Un film realizat pentru TVR de Dorin Suciu. Scenariu: Irina Airinei
Adaugă un comentariu