CENTRUL DE CULTURA ARCUȘ (str. Oltului nr. 6, Sf. Gheorghe) prilejuiește joi, 15 octombrie 2020, lansarea volumul de poezie și proză autobiografică O, MAMĂ, DULCE MAMĂ de MARIA GĂITAN MOZES și a
AUDIOBOOK-ului înregistrat la RADIO MOLDOVA, un florilegiu de poeme dedicate mamei interpretate cu duioșie de realizatoarea Alina Chiriac Ivașcu. Prezintă Alina Chiriac Ivașcu (RADIO MOLDOVA)
Serena Adler (RADIO SHALOM ROMÂNIA)
și Irina Airinei, președintele Asociației interetnice ANIMA FORI, redactor șef Afnews.ro
Accesul la spectacol va fi stabilit în limita locurilor disponibile și având în vedere obligativitatea respectării distanțării sociale impusă de măsurile de protecție împotriva virusului SARS-COV2 (COVID-19).
Maria Găitan Mozes
Născută la 15 iunie 1928 în satul Vărzăreştii Noi – Basarabia.
Studii de pregătire pedagogică la Chişinău şi Bucureşti. Profesia: educatoare în învăţământul preşcolar. Absolventă a Şcolii de literatură “Mihai Eminescu”.
Activitate alternativă: pedagogică, cultural-artistică şi literară.
Publică proză şi poezie în diferite ziare şi reviste şi în mod deosebit în cele destinate copiilor. Pentru preşcolari a publicat la editura Ion Creangă cartea “Jocuri, jucării, copii…”, realizând şi scenarii la „Anima-film”.
Prezentă în antologiile speciale pentru preşcolari cu un număr apreciabil de poezii, unele prevăzute şi recomandate în metodica învăţământului preşcolar, în 1977 se stabileşte cu familia în Israel.
Aici colaborează cu poezie şi proză la „Ultima oră”, „Tribuna Magazin”, „Orient Expres”, revista „Izvoare” şi „Punct” – publicație a cenaclului cu același nume. La invitația lui Alexandru Mirodan devine membru al Asociației Scriitorilor Israelieni de Limbă Română.
Periodic publică poezii în revista „Semnalul” din Canada.
Prezentă în diversele antologii colective printre care „Iarna verde”, în ebraică, traduceri de Andrei Fischof, „Arborele memoriei” şi „Poezia pădurii”, realizate de editura „Orion” – Bucureşti.
Din creația autoarei au apărut:
1973- volumul de versuri „Copii, jocuri, jucării”, Ed. Ion Creangă, Bucureşti
1992 – volumul „Identitate” Ed.„Minimum”, Tel Aviv
1998 – placheta de versuri „Mărturii” Ed.„Minimum”, Tel Aviv
1998 – placheta de versuri „Zehut” (traduceri în ebraică de S. Haran şi A. Fischof)
2000 -„Zâmbind… sub poverile vieții” – proză – editura Minimum.
2002-volumul „Circuit vital”, Editura „Minimum”,Tel Aviv
2013-volumul „Sub tâmpla cerului”, Editura „Familia”, Tel Aviv
2013-placheta „Flori puţin, dragoste multă”, Editura „Familia”, Tel Aviv
2016 – volumul „Asta sunt”, Editura „Familia”, Tel Aviv
2019 – ˶Las inima să spunăˮ, Ed. ˶Universul Academicˮ, București
2019- ˶Farfuria lui Pifˮ și ˶Fluturașul și rochițaˮ, Ed. ˶Universul Academicˮ, în colecția ˶Universul Copiilorˮ București
2020- ˶Zâmbind sub poverile viețiiˮ, Ed. ˶Universul Academicˮ, București
2020 ˶Identitateˮ, Ed,˶Familiaˮ, Tel Aviv
2020 ͈O,mamă, dulce mamă˝ , Sfântu Gheorghe
Premii:
1998 – Premiul ACMEOR și al Fondului de Creație „N. Palty”.
2004 – Premiul Fundației Culturale „Haim și Sara Ianculovici”.
2013 – Premiul pentru cea mai bună carte a anului 2013 din partea Centrului Cultural Israeliano-Român
2016 – Premiul „Shaul Carmel” pentru întreaga activitate poetică
2016- titlul : Poetă a Iaşilor
2018 – Premiul pentru întreaga activitate literară „Opera Omnia” al Asociaţiei Scriitorilor Israelieni de Limbă Română din Israel
2019-Premiul ˶Dulce Basarabieˮ pentru întreaga activitate oferit de ASOCIAȚIA ˶ANIMA FORIˮ
͈ Mama, venită în România și hotărâtă să meargă către viața monahală, a ales Mănăstirea Pasărea, cea mai apropiată de București, de mine și de fratele meu care avea și probleme de sănătate, după ce fusese rănit în bombardamentul abătut asupra Bucureștiului. Mama era împăcată: ne avea aproape, o puteam vizita, când unul, când altul, mai dădea și dânsa câte o raita pe la noi, să ne vadă la fața locului, la Mănăstirea Pasărea unde avea posibilitatea să se ocupe de grădinărie, să crească o pasăre. Când o vizitam, nu ne lăsa să plecăm cu mâna goală, înghesuidu-ne în sacoșele noastre legume proaspete, fructe de sezon, câteva ouă de la găinile ei și, mai ales, nu uita să adauge anafora și tufa de busuioc sfințită care să ne aducă noroc…A stat la mănăstire mulți ani, s-a călugărit, fratele din București, bolnav, s-a stins din viață, iar ea era legată mult de dânsul. Văzându-l suferind, ducându-mi şi mie dorul, eu, fiind de mult plecată în Israel, stareța a avut o mare înțelegere acceptând ca fratele să fie îngropat în cimitirul mănăstirii unde, simbolic, se pusese şi o cruce în memoria fratelui mare dispărut în luptele de la Cotul Donului. Mama dăruia pământului sfânt, românesc, pe doi dintre copiii ei, pentru amândoi trăind dramele despărțirii cauzate de focul războiului. La un an și jumătate, se alătură și mama, celor doi fii, despărțindu-se de mine şi de fratele mijlociu aflat în orașul Roman. Suntem aproape de o vârstă patriarhală, Dumnezeu să îi dăruiască viață și multă sănătate, fratele meu din Roman are aproape 100 de ani și trăiește alături de copii și nepoți, iar eu departe, în Israel, alături de fiică, nepoți și strănepoți, singur, încercând, ca și mama, să mă lupt cu viața, încercând să cinstesc, prin ceea ce pot, familia în mijlocul căreia am crescut, ocrotită prin priceperea și dragostea părintească. Amintiri, amintiri… timpul ne-a șters casa, pământul pe care îl cumpăraseră ca să ni-l lase moştenire s-a risipit și ceilalți patru frați şi surori au rămas în cimitirul satului în grija celor care mai sunt din neamul nostru. O parte din noi am învățat și locuit în România fratelui drag care mai trăiește acum în Roman și cu care comunic prin internet. Lui îi este asigurată partea lui de pământ în România, a mea în Israel… Aşa ne-au fost destinele, am ajuns la o vârstă binecuvântată de peste 90 de ani, să scriu aceste rânduri închinate, cu smerenie și plecăciune, părinților care m-au adus pe lume, fraților cu care m-am ajutat, sutelor de oameni pe care i-am cunoscut și care nu au trecut indiferenți pe lângă noi și mai ales bunului Dumnezeu care a răsplătit-o pe mama să își găsească odihna veșnică aici, la Mănăstirea Pasărea, să aibă timpul să se roage mai departe pentru noi toți, așa cum făcea și cumnata, încă din fragedă copilărie. Dumnezeu să îi ierte pe toți, Dumnezeu să o ierte pe mama, Dumnezeu să aducă iertare și binecuvântare acestui sălaş duhovnicesc cu cei care îl slujesc și se roagă pentru noi toți, pentru pace, cu credință… Mi-am dorit această carte din tot sufletul… Cu atât pot să-i răsplătesc pe cei dragi… Să mulțumesc Celui de sus pentru îndrumarea care mi-a fost oferită pe drumul pribegiei, până astăzi.˝
(din volumul O,MAMĂ, DULCE MAMĂ)
(A consemnat Irina Airinei)
Adaugă un comentariu