Hunor von Horvath: Live digital, o nouă estetică? (I)

Irina Airinei în dialog cu regizorul Hunor von Horvath, managerul Secției Germane a Teatrului Național ˵Radu Stanca˝ din Sibiu

Irina Airinei: Cum a traversat această perioadă de pandemie Teatrul Național de la Sibiu ?
Hunor von Horvath: Nu a fost ușor, au fost perioade în care am trăit emoții foarte diferite dar a fost și frumos dar și dureros pentru că noi am avut premieră pe 13 martie cu o piesă montată de mine, Quartett de Heiner Mȕller, o piesă postmodernistă. Piesa lui Heiner Mȕller ˶Hamletmachine˝ este foarte interesantă, este o cristalizare a tuturor pieselor pe care le-a scris, fiind ultima și reprezintă o Apocalipsă…Ne gândeam cum să scriem sfarșitul….dar e foarte greu să pui în scenă viziunea apocaliptică și, în plus, la premieră trebuia să anunțăm că teatrul va fi închis și că aceasta este ultima piesă care se joacă pe scenă. Ne aflam într-o situație cu totul inedită.

I.A.: Este, Sibiul, nu-i așa, un spațiu de creație teatrală, prin excelență…

H.H.: Teatrul german din Sibiu datează din secolul al XVI-lea. A fost reînființat apoi, prin decret, în 1956. Prin vechimea și performațele lui obținute datorită regizorilor de seamă care au lucrat aici și datorită valorii actorilor săi, și-a câștigat un binemeritat prestigiu. Teatrul german are o mare tradiție aici.

Suntem norocoși că la noi la Sibiu avem un festival atât de important , că avem un director, pe marele om de teatru Constantin Chiriac

care o are o viziune artistică și o experiență managerială de nivel mondial. Sibiul a fost spațiul unde s-a putut realiza un festival online care a avut un foarte mare succes. Cu oaspeți de la teatrele mari din țară, oaspeți din Berlin care au prezentat spectacolele foarte mari. Ce a fost interesant: din Japonia am avut câteva mii de spectatori pentru că spectacolele au fost subtitrate în engleză. Prin teatru, urbea a devenit o platformă uriașă de comunicare.

I.A.: Ce spectacole au continuat să fie jucate în pandemie, pe scena digitală?

H.H.: Am montat„Quartett” de Heiner Müller, un spectacol despre dragostea care ar fi putut amâna distrugerea noastră, ca umanitate: un joc al travestiurilor, ingenios orchestrat, ne aduce împreună în contextul apocaliptic al unui „salon dinaintea Revoluției Franceze” sau al unui „buncăr după cel de-al Treilea Război Mondial”, alături de Marchiza de Merteuil și fostul ei ubit, Vicontele de Valmont, personajele romanului epistolar „Legături primejdioase” de Choderlos de Laclos. Textul dă șansa, celor două personaje, interpretate pe rând de Emőke Boldizsár, Daniel Plier, Valentin Späth și Olga Török, unei ultime confruntări. Spectacolul, realizat în parteneriat cu Goethe Institut București și Forumul Cultural Austriac București, și susținut de IFA (Institutul pentru Relații Externe Germania), a fost prezentat în avanpremieră joi, 12 martie 2020, premiera având loc vineri, 13 martie 2020, la TNRS – Sala Studio (Str. Emil Cioran. Nr. 1A). Am continuat să îl jucăm și online, cu succes.

I.A.: Ce piese s-au născut în pandemie?

H.H.: În noua piesă LIVE pe care am prezentat-o și de pe scena propriu-zisă și online (ca manager de proiect) se pot vedea aspecte precum modul în care se formează un spectacol, actorii pe scenă au camere și se auto filmează și își filmează și colegii de scenă. A început să lucreze cu noi Bobi Pricop, un regizor tânăr din București. Apreciez foarte mult stilul lui de lucru cu totul aparte, original, individual. Piesa LIVE se poate viziona online atunci când este programată. A fost foarte greu să îi convingem pe cei care se ocupă de aspectele birocratice ale teatrului că aceste camere de luat vederi pot fi folosite și de către actori. În ciuda pandemiei, această situație a fost și o mare șansă pentru noi, deoarece am început să înțelegem care este rolul filmării piesei în timpul jocului, actorii au avut camere de luat vederi în mână și au putut să filmeze, în timp real, jocul scenic.

Spectacolele noastre sunt titrate în engleză și în română. Am avut reacții și din Marea Britanie, spectacolul a fost foarte bine primit și se bucură de o mare vizibilitate.

I.A.: Putem vorbi despre metamorfoza teatrului?

H.H.: Încercăm să exploatăm situația în interesul teatrului de calitate deoarece acum ne putem concentra asupra jocului și putem găsi piese de o mare valoare estetică și în acest fel putem să punem accentul pe calitate și nu pe cantitate. Este un moment foarte constructiv și trebuie gândit ca instituție care trebuie transformată, să avem o concepție a teatrului nostru, o concepție cu totul nouă, să nu avem teamă a pune accentul exclusiv pe calitate și pe valoare. Desigur, această perioadă este pentru noi o provocare și sper să îi facem față instituțional adică să depășim piedicile spectacolului online care este o noutate pentru noi și să folosim această ocazie pentru a da noi valențe calității actului artistic. Era digitală ne sporește atenția publicului tânăr din toată lumea.