AFnews
Horia Bădescu:
˵O călătorie nu este altceva decât un pod, o trecere către un alt tărâm, o altă zare, o altă lume. Oricât de depărtată ori apropiată de lumea ta, ea implică întâlnirea cu necunoscutul, cu insolitul, cu un alt mod de-a fi. Omenesc și acela, desigur, dar altfel. Fiindcă insolitul, surpriza călătoriei stă în a constata cât de diferiți pot fi oamenii, rămânând, însă, peste tot aceiași. Doar că, la capătul fiecărui pod, se află o vamă, iar cunoașterea de sine prin alții se plătește nu doar la intrare, ci și la ieșire. Cu întrebările pe care le pui depărtării, cu apropierea ta si cu răspunsurile datorate întrebărilor ce ți se pun. Încercând să te lămurești de tine însuți prin alții. Plătind vama! Iar prețul adevarat, prețul cel mare al călătoriei este iubirea de sine prin celălalt. Mai bogat ești la capătul ei, de te întorci cu oglindirea celuilalt în sufletul tău.˝
Horia Bădescu, din vol. “Cântece de viscol”, editura Eminescu, 1976
De juventute
”Ascultă cum cântă întâiele brume,/dezmăţ de culori e-n copacii ursuji;/acum te poţi pierde pe străzi fără nume,/e toamnă nebun de frumoasă la Cluj!
Acum bate-n turnuri o oră regală,/din vechi manuscripte vocabule ies,/e-un ceas când oraşul în haine de gală/începe să cânte “sumus dum iuvenes!”
O stea poţi purta noaptea asta pe umăr,/poţi iubi, poţi vorbi cu prietenii duşi,/poţi uita anii care se-adună la număr;/e toamnă nebun de frumoasă la Cluj!”
Îmbinând rigorile rondelului cu cele ale sonetului, Horia Bădescu creează ronsetul (poem cu formă fixă alcătuit din 14 versuri dispuse ca-n sonetele shakesperiene – trei catrene compacte şi un distih deplasat spre dreapta, ca un refren, – cu trei rime alternative după cum urmează: abba/ abba/ acca/aa. Primul şi ultimul vers sunt identice, tot aşa ultimele versuri ale celor două catrene.).
Horia Bădescu, Ronset
Aceleaşi, iarăşi, nesfârşite ploi/aceleaşi ore, zile, săptămâni;/amâni şi nici nu ştii ce mai amâni/şi înnoptează sângele în noi.
Nu e nici înainte, nici-napoi,/nu e nimic spre care să te mâni,/Pilatul vieţii s-a spălat pe mâini,/şi înnoptează sângele în noi.
Cum cerşetorii cauţi în gunoi,/în resturile dimineţii tale./N-a mai rămas nimic de pus la cale/şi înnoptează sângele în noi./
Nu mai există nici măcar : apoi?/Aceleaşi, iarăşi nesfârşite ploi!
Cleopatra Lorințiu:
˵Dacă ar fi trăit în Franța ar fi fost elogiat ca filozof al lumii contemporane…Așa, trăitor la Cluj Napoca, este poet, eseist,prozator,jurnalist, realizator de televiziune, a fost director de radio și a petrecut ani buni în diplomație. Totul mă leagă de Horia Bădescu dar cartea lui ”Doar din pământul patriei”, mă pecetluiește…Discursul său e cel al liniștitei și înțeleptei înțelegeri, cu o altitudine morală care e dătătoare de curaj. Chiar și mie, eu care alunec prea des pe panta deznădejdii.”Mi-ar plăcea să aflu cum pun întrebările universului,ori universurilor,galaxiile,stelele,planetele…Aș putea să-mi imaginez ,fiindcă infinitatea imaginarului scapă barierelor conceptuale, așa cum realul scapă oricărei bariere a realității.Știu însă că lumea răspunde prin noi și în noi, că răspunsurile ei sunt pe măsura adevărurilor din întrebările noastre…” Da, Horia Bădescu este o pepită de aur în lumea noastră de azi și tot el spune ”primim ceea ce oferim întotdeauna, chiar dacă nu imediat, chiar dacă nu vizibil.”
Adaugă un comentariu