Irina Airinei: Acasă, în Macedonia…

Un interviu cu Mitko Costov Papuli, președintele Partidului Aromânilor din Republica Macedonia de Nord, realizat în 2013 la Skopje și publicat în revista culturală CLIPA

Fie-i amintirea binecuvântată!

“România e singura patrie a aromânilor”. (Profesorul Vasile Barba, decanul de vârsta și liderul diasporei aromâne din Freiburg.)

Familiar, direct, „unchiul Mite” cum îl alintă prietenii, mă invită la masă…Ne aflăm într-un primitor restaurant cu specific aromânesc din Skopje, capitala Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei.

Irina Airinei: Ce reprezintă politica pentru dumneavoastră, domnule preşedinte?

Mitko Costov Papuli, preşedintele Partidului Aromânilor din Macedonia: Politica înseamnă să treci peste 1000 de ouă şi să nu spargi nici unul. Suntem cel mai mare partid din Macedonia, de centru dreapta şi suntem la putere din 2006 până astăzi. Politica este, cred, un mijloc de a-ţi îndeplini misiunea faţă de poporul din care faci parte. Suntem ocupaţi cu programul nostru de revitalizare a culturii, tradiţiilor, limbii, istoriei armâneşti, pentru că noi, aromânii suntem fundamentul Macedoniei, prima republică din Balcani care s-a înfiinţat la Kruchevo în 1903.

I.A. : Sunt şcoli cu predare în aromână?

M.C.P. : Acolo unde este populaţie armânească avem, în fiecare şcoală, câte două clase, la Kruchevo, Skopje, Kitchevo, Bitola, Struga, etc. Avem profesorii noştri care au absolvit studiile în România, avem manuale până la clasa a opta în limba aromână. Există, în fiecare oraş, asociaţii non-guvernamentale de folclor, de cultură. Publicăm revistele noastre în aromâneşte, difuzăm emisiuni săptămânale la TV, emisiuni la radio, în fiecare oraş avem societăţi aromâneşti, “Lunina” la Ohrid, “Bela” la Struga, “Fraţii Manachi” la Bitola, “Pitu Guli” la Skopje… Reviste, avem trei: una este „Phoenix”, o altă revistă este pentru copii şi o a treia se numeşte „Graiul aromânesc”. Mai apare şi o revistă aromâno-macedoneană. În cadrul tradiţionalelor „ Zile ale Culturii şi Poeziei”, doamna Vangea Shteriova, președinta Societății Scriitorilor și Artiștilor Aromâni din Macedonia va coordona o manifestare în octombrie. Anul acesta am sărbătorit 200 de ani de la apariţia „Gramaticii române sau machedonovlahe” a lui Mihail Boiagi care a fost publicată prima dată la Viena în 1813, prima gramatică aromânească. (Aua shi 200 di anj tu Beshlji (Viena) fu tipusita prota gramatica armaneasca, angrapsita di Mihail G. Boiagi.). De la 1913, de când turcii au fost alungaţi din Macedonia, aromânii rămaseră ca puii fara cloce. Macedonia istorică fu împărţită între statele vecine, iar şcoalele, bisericile să-nchiseră.

I.A. : Cum decurg relaţiile cu România ?

M.C.P. : Legăturile cu Ambasada României în Macedonia sunt excelente. Se întorc în locurile natale absolvenţi de medicină, profesori formaţi în România care lucrează aici. E un fapt extrem de important pentru noi.

I.A. : Cum „vorbeşte” Skopje despre istoria românităţii de aici ?

M.C.P. : Muzeul Naţional al Macedoniei cuprinde importante dovezi ale dezvoltării istorice a comunităţii noastre. Se ştie, de altfel, că avem mari scriitori, lingvişti, academicieni în toate domeniile ştiinţei. S-a spus despre noi că sutem prima republică din Balcani. Printr-un amplu proiect, există monumente ale istoriei noastre în centrul oraşului. ! Istoria noastră, se ştie cât e de bogată…Primul credit bancar din istorie a fost dat de o banca aromână din Macedonia. Primele banci din Rusia fură ale lui Tuşiţa, aromân din Aminciu (Metsovo). Primele biserici ortodoxe române de zid din Transilvania fură făcute de baronul Sina şi de baronul Gojdu. Primele academii, primele observatoare astronomice, institute politehnice, universităţi, bănci şi primele biblioteci naţionale din Atena şi Budapesta, din Belgrad şi Viena, fură făcute tot de aromâni, de Tuşiţa, de Averof, de Sina, de Gojdu. Primul cinematograf din Balcani fu deschis de fraţii Manachia. Rânduiala din Moscopole, Albania, a fost unică în această parte a Europei, pentru anii 1700: sistem public de iluminare, trotuare, bulevarde, aducţiuni de apă, canalizare, bănci, centru universitar, academie, hanuri, ateliere de bijuterii, internate gratuite pentru elevi, 60 de biserici, monedă puternică etc. Pe când Atena avea 3000 de locuitori, Moscopole număra peste 70.000!

I.A. : Cum vedeţi viitorul ţării dumneavoastră?

M.C.P. : Totul depinde de noi, deoarece, dacă suntem bine organizaţi, vom avea şi bune rezultate. După 50 de ani de comunism , ni s-au returnat averile, avuţia familiilor noastre. Am lucrat mult pentru definirea identităţii noastre, trecutului nostru istoric, limbii noastre. Ca economist, m-am implicat în politică tocmai pentru a contribui la făurirea unui viitor mai bun pentru copiii noştri. Conduc , în prezent, Biroul pentru proprietatea intelectuală al ţării mele şi sunt preşedintele unui organ coordonator pentru 11 instituţii: Ministerul de Interne, Economia, Cultura, Ministerul Comerţului, cel al Agriculturii, cel al Integrării Europene, Oficiul de Brevete şi Mărci … Cred că putem depăşi obstacolele actuale şi sper într-un viitor alături de celelalte ţări din Uniunea Europeană. Aromânii sunt un popor mare, vechi, traco-dac. Aici în Macedonia există democraţie, toleranţă. Şi acest lucru ne ajută să ne păstrăm identitatea. Noi aşteptăm ca România să ne susţină să intrăm în Uniunea Europeană. Programul nostru „Fără graniţe” cu România ne ajută să avem schimburi, să trăim mai bine. Îmi doresc libertatea, doresc ca oamenii să trăiască mai bine, în înţelegere şi pace şi să ridicăm nivelul de educaţie al populaţiei. Salutări din suflet tuturor românilor care ne citesc. Îi aşteptăm pe români să vină în Macedonia şi îi primim cu strângeri în braţe călduroase. Când vor veni, se vor simţi acasă şi pentru că, din România până la Moscopole, este un singur popor, poporul român.
 
„Limba noastră românească, vorbită de patru milioane de suflete, politiceşte foarte răspândite pentru a putea alcătui un totul însemnat (din contră cât de însemnat nu se prezintă neamul unit al Ungurilor de două, trei milioane), şi care, chiar în ţara atât de fericită prin natura însăşi, în ţara numită de locuitorii săi Valahia, precum şi în Moldova, este nevoită să cedeze, în cercurile înalte, limbei stăpânitorilor, – are totuşi cele mai sigure chezăşii în surorile sale, în limba italiană, franceză şi ispaniolă, cam ce ar putea deveni ea când întregul neam românesc, atât din clasele de sus cât şi din cele de jos, s-ar ocupa bucuros cu ea şi ar cultiva-o. ” (Mihail Boiagi, „Gramatica română sau machedonovlahă”, Viena, 1813)

Foto: Irina Airinei