AFnews„…în toate Camerele, cu toate partidele…” (I.L. Caragiale)
Lumea de azi este o lume extrem de complexă. Oricare activitate, oricare profesie cere tot mai multă pricepere și calificare. Nimeni nu mai poate „fura” meseria, așa cum se făcea pe vremuri. Orice sudor, operator pe calculator sau contabil, trebuie să urmeze niște cursuri de calificare și trebuie să obțină o diplomă. Azi, în viața cotidiană, nu se mai poate conduce nici măcar o mașină, un tramvai, ca să nu mai vorbim de trenuri sau de avioane, fără a urma un curs de calificare dificil și adeseori costisitor. În schimb, cel puțin la noi, se poate conduce un oraș, se poate conduce un județ și chiar o țară întreagă fără să ai cea mai elementară calificare. Orice cântăreț de muzică populară, fotbalist, patron de service auto ori fost milițian poate deveni primar, parlamentar sau chiar ministru, dacă are relațiile necesare. Apoi, „trai nineacă, pe banii babacii”…
Doar urmărind mass-media, în cei treizeci de ani de tranziție “originală” am avut prilejul să văd defilând o tristă serie de oameni „politici”. Neavând habar despre ce este vorba, aceștia, cu sau fără voia lor, au ajuns să facă un adevărat „striptease” public. Iar rezultatul este penibil…
Cu ceva vreme în urmă, un politician de frunte a fost filmat în timp ce, la un chef, cânta manele alături de taraf și promitea să … „urineze” pe diaspora, de parcă diaspora n-ar fi fost formată din cetățeni ai României ci din niște „invaderși” de care trebuie să ne apărăm și pe care îi disprețuim… Dar măcar în această situație partidul său l-a „pedepsit” crunt; a fost propulsat în fruntea unei instituții de specialitate, într-un domeniu în care respectivul individ este complet pe din afară.
Cu mulți ani în urma, un senator român ataca dur niște reporteri craioveni, pentru faptul infamant de a fi “intrat cu bocancii murdari în viața privată” a doi “neprihăniți” procurori doljeni, pe care i-au filmat în plină efervescență (pro)creatoare la un fel de local erotic (aici am utilizat un eufemism, desigur). Deși respectivul senator avea la activ mulți ani de Parlament, el însuși demnitar fiind, nu a înțeles că un procuror este și el DEMNITAR, adică “purtător de demnitate” delegată. In această calitate, el nu punea în joc propria sa demnitate, ci murdărea însăși demnitatea statului! Ca atare, el – în public fiind – nu mai putea fi o persoană privată ci devenea persoană publică.
De 30 de ani văd rulând pe șoselele patriei diverși demnitari : primari, parlamentari sau miniștri, care se fudulesc cu super-mașinile lor de serviciu: Mercedes, BMW, Toyota ori Audi cu care se preumblă peste tot prin țară și în afara ei. Oare încă nu au înțeles că într-o țară care produce mașini de bună calitate, având chiar două fabrici concurente, este de-a dreptul imoral ca ei să utilizeze mașini fabricate în țări străine, dar plătite din bani publici? Oricât aș privi la televizor, nu cred să am ocazia să o văd pe Doamna Merkel umblând într-un Renault și nici pe Domnul Macron într-un Mercedes ! De altfel Franța a și (re)lansat sloganul : „Achetons français!” (adică „Să cumpăram produse franțuzești”). Datoria politicienilor este să ajute în primul rând economia țării lor și nu să susțină economia Germaniei sau a Japoniei în competiția economică mondială, tot mai acerbă. Competiția economică este un fel de meci în care nu poți, pe banii noștri, să fii suporterul echipei adverse!
O altă situație dureros de penibilă la care mi-a fost dat să asist personal, s-a petrecut pe vremea când un politician cunoscut, „nu spui ține… persoană importantă”, în calitatea sa (de atunci) de primar general al capitalei, trebuia să taie panglica inaugurală a unei expoziții internaționale de mobilier urban. Erau prezenți ambasadori a șase state importante (Germania, Franța, Canada, ș.a) – dar nu era prezent și domnul primar. După îndelungi apeluri telefonice, la un moment dat, domnia sa a ridicat în sfârșit telefonul și a comunicat organizatorilor că se află… pe groapa de gunoi de la Glina. A și sosit la expoziție cu o oră și jumătate întârziere, moment în care ambasadorii plecaseră de mult, jigniți de această lipsă de considerație.
Desigur că lista gafelor comise de „politicienii” noștri este mult mai lungă… însă trebuie să ne limităm la dimensiunile normale ale unui articol, fără să avem pretenția unui studiu al fenomenului de incompetență de la noi din țară.
Având aceste exemple în față (și acestea nu sunt decât câteva perle culese la întâmplare), am visat cu ochii deschiși : ce bine ar fi dacă s-ar interzice accesul la viața politică a indivizilor care nu au urmat școli speciale sau măcar o serie de cursuri de inițiere pentru politicienii prezenți și mai ales viitori. Cum însă până la apariția unei clase politice bine pregătite mai este drum lung, ar fi necesar ca, odată aleși, proaspeții politicieni să urmeze niște cursuri obligatorii, iar ca materii de studiu aș propune:
1. Curs de protocol – unde să învețe regulile minime de politețe și de comportament în general și în raport cu reprezentanți ai diverselor popoare din lume, fie ei europeni, musulmani sau asiatici.
2. Curs de tehnică legislativă – pentru a învăța cum trebuie concepută o lege, ce trebuie să conțină pentru a avea cap și coadă, cum se corelează cu celelalte legi, etc.
3. Curs de economie – pentru a putea măcar pricepe fenomenul economic și pentru a putea susține în cunoștință de cauză inițiativele legislative de care depinde în final însăși bunăstarea tarii.
4. Curs de morală politică – pentru a cunoaște și respecta regulile minime etice ale unui politician și răspunderea sa în raport cu nația care l-a propulsat în fruntea urbei, județului sau a țării.
5. Curs de marketing politic – în care să învețe cum trebuie să-și prezinte imaginea, cum să comunice, cum se concepe și se formulează un mesaj politic, etc.
6. Curs de strângere de fonduri pentru activitatea politică, în cadrul legilor în vigoare și al principiilor morale. Aici ar trebui să afle cum se pot aduna eficient fonduri, fără să încalce legile țării și preceptele morale, în același timp păstrându-și independența în raport cu diversele grupuri de interes care dispun de bani și finanțează campania sa electorală.
Sau, cel puțin, să fie elaborate niște manuale cu aceste materii pentru toți cei ce aspira la o funcție publică, sau la poziția de parlamentar.
Știu că această „școală” nu-i decât un vis, sau poate chiar umbra unui vis. Dar timpul trece necruțător, iar jaful practicat până acum în țară precum și amatorismul păgubos al oamenilor politici români din ultimii 30 de ani (ca să nu mai vorbim de cei 50 de ani pierduți înainte de ’89) nu ne mai lasă răgaz.
Astfel că oricine ar dori să intre în viața politică a României, ar trebui să arate un minim de respect pentru cei care nu doar îi plătesc, dar le dau pe mână întreaga avere a țării. Aceștia ar trebui să se pregătească mult mai serios pentru cariera de politician pe care și-o doresc.
Visez la o clasă politică bine pregătită… Pentru că deja este foarte târziu… iar de la vis la coșmar, nu-i decât un pas.
Adaugă un comentariu