„Veniți, veniți!… Căci adevăr zic vouă:
Ori vă mutați hotarul mai departe,
Ori veți muri cu trupul frânt în două.” (Octavian Goga)
1 Decembrie este ziua națională a țării noastre, a statului național unitar România, Deciziile de unire au fost luate de către adunări reprezentative: Sfatul țării din Chișinău, la 27 martie 1918, Congresul general al Bucovinei de la Cernăuți, 28 noiembrie 1918 și Adunarea Naţionalǎ a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungureascǎ, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptǎţiţi la Alba Iulia în ziua de 1 decembrie 1918.
Așadar, ziua cea mare a Neamului Românesc, cum spunea Eugen Lovinescu,1 Decembrie 1918 a fost o zi astrală pentru toți românii. Este ziua în care s-a finalizat îndelungatul proces de integrare a aproape tuturor românilor într-un stat unitar. Decretul regal din 24 decembrie 1918 nu a făcut decât să recunoască această stare de fapt și să-i dea o haină juridică. Nu vreau să fiu patetic, dar oricât vei căuta în istoria românilor o zi cu atâtea semnificații, ca ziua de 1 Decembrie 1918, nu veți găsi alta! Din păcate, prezentul este dezamăgitor, pentru mine cel puțin. Octavian Goga a avut parcă o premoniție, când a scris:
„Azi, în zadar vrea inima bolnavă
Să-mi prind-un vis din norii grei de seară,
Azi umbrele amurgului de vară
Miroase toate-a moarte și-a otravă…
Rănit văzduhul tre¬mură-n răsfrângeri,
Se duc din el popoarele de îngeri
Și-n mintea mea un basm frumos se frânge.
Nu mai ești sfântă rază diafană,
Căci cerul alb și fără de prihană,
Azi e stropit cu pete mari de sânge…”
Generația actuală de politicieni a uitat ceea ce a spus Nicolae Iorga despre Marea Unire de la 1 decembrie 1918, sau poate că nici măcar nu știu cine este marele istoric al neamului: “De aceea e nezguduitǎ fapta Unirii pentru cǎ toţi au voit-o, şi mai ales acei care, din neam în neam, au muncit şi au suferit pentru cǎ erau români şi pentru a rǎmânea români”.
Fragment din romanul-fluviu „În spatele ușilor deschise”,
volumul 14, cap.28, în curs de apariție
Adaugă un comentariu