Rav. I. Wasserman: Hanuca – Sărbătoarea Luminilor

În ajunul zilei de 25 Kislev, (10.12.2020) aprindem cu toţii prima lumânare, cu care începem sărbătoarea de Hanuca – Sărbătoarea Luminilor, ca simbol al victoriei luminii asupra întunericului, a spiritului asupra forţei şi brutalităţii, precum scrie în cartea profetului Zaharia: „Nu prin forţă, nu prin putere, ci prin spirit”. Hanuca durează opt zile, este cea mai lungă sărbătoare şi singura despre care se spune că este „israeliană”, deoarece evenimentul celebrat a avut loc în Ereţ Israel.

Seară de seară, fiecare evreu trebuie să aprindă o lumânărică, în amintirea minunii rămășitei de ulei care a ars în loc de o zi, timp de opt zile. Începând din 10 decembrie seara, până pe data de 18 decembrie, în fiecare seară adăugăm câte o lumânărică, până ce ajungem să aprindem opt lumânărele în seara celei de a opta zi. Aceasta este metoda propusă de învăţatul Hilel din Talmud şi continuată de adepţii săi Beit Hilel.

Înaintea aprinderii lumânărelelor, sunt rostite trei binecuvântări:
1. Binecuvântat fii Tu, Doamne, Dumnezeul nostru, care ne-ai poruncit să aprindem lumânare de Hanuca.
2. Binecuvântat fii Tu, Doamne, Dumnezeul nostru, care ne-ai făcut minuni în acele zile şi în aceste vremuri.
3. Binecuvântat fii Tu, Doamne, Dumnezeul nostru, care ne-ai ţinut în viaţă şi ne-ai făcut să ajungem la ziua aceasta.
Trebuie să ne amintim să aprindem încă o lumânare („şamaş” – paznic). Acest paznic are rolul de martor, deoarece nu avem voie de a ne folosi de lumânărelele de Hanuca.
În România s-a creat o tradiţie, începută de regretatul Şef-Rabin Moses Rosen z.l. – Hanuchiada. Conducătorii F.C.E.R. în frunte cu Şef-Rabinul, împreună cu lideri şi personalităţi evreieşti proeminente din Israel şi din întreaga lume evreiască, vizitau multe oraşe cu obşti evreieşti din România în fiecare an de Hanuca. Astfel, ei luau cunoştinţă de felul în care obștea evreiască ştia să armonizeze interesele de stat ale României comuniste cu interesele sale şi cu cele ale poporului evreu.

Până în anul 1989 când părinţii mei z.l. au reuşit să ajungă în Statul Israel, în fiecare an, toţi musafirii cereau în mod special să ajungă şi la Dorohoi ca să vadă cum tata, Marele Rabin Pinhas Wassermn z.ţ.l. împreună cu obştea lui şi corul de copii celebrau sărbătoarea de Hanuca la sinagogă şi la cantina rituală a comunităţii.
În conformitate cu un comandament divin, lumânărelele de Hanuca trebuie aprinse lângă uşă, lângă fereastră sau afară lângă casă, pentru a reaminti în inima fiecărui trecător evreu care le vede, despre minunile de Hanuca.

Îmi amintesc o povestire pe care am auzit-o de la regretatul meu părinte z.ţ.l. Pe timpul când Rusia cucerise România, s-a organizat un grup de evrei care se pregăteau să treacă graniţa ilegal, îndrumat de specialişti în acest act clandestin. În acest grup era şi un evreu religios. Grupul hotărâse să treacă graniţa clandestin în cea de a patra zi de Hanuca. S-au adunat toţi în pădure şi au pornit la drum. Spre seară, şeful grupului, care organiza acţiunea, a cerut tuturor să păstreze o linişte perfectă, ca nu cumva să fie descoperiţi de soldaţii ruşi. Evreul religios i-a cerut permisiunea de a aprinde lumânărelele de Hanuca, dar cererea sa a fost respinsă categoric, din motive logice. Grupul a ajuns la o cocioabă, unde urmau să se odihnească după oboselile drumului. Evreul religios a aranjat lumânărelele de Hanuca şi le-a aprins. După numai câteva minute, s-a apropiat de ei un soldat rus, care le-a ordonat să se scoale şi să ridice mâinile în sus. Tot grupul a înţeles că îi aşteaptă moartea din cauza lumânărelelor de Hanuca aprinse de evreul religios. Însă ofiţerul rus al pichetului de soldaţi le-a permis să coboare mâinile şi a dat ordin soldaţilor să li se împartă ţuică pentru ca să se încălzească. Apoi le-a spus evreilor: „Soldaţii mei v-au urmărit toată ziua până aici, să vă omoare. Ei sunt hotărâţi să vă ucidă. Dar când am văzut lumânărelele aprinse de un evreu religios din grupul vostru, eu mi-am amintit că în urmă de ani când am fost copil am văzut cum bunicul meu aprindea lumânărelele de Hanuca. Atunci inima mi s-a umplut de dor şi de milă, şi am hotărât să vă las să vă continuaţi drumul. Să ajungeţi cu bine la destinaţie.

Iată, mi-a spus regretatul meu părinte z.ţ.l., cât de mare este puterea lumânărelelor aprinse de Hanuca. Chiar după ani de regim comunist, lumânărelele au încălzit inima ofiţerului, care şi-a adus aminte de bunicul lui. Acum înţelegem de ce înţelepţii noştri au hotărât că lumânărelele de Hanuca trebuie aprinse afară, lângă uşă, sau dacă nu, în casă, într-un loc de unde să poată încălzi şi lumina inima fiecărui evreu.

Tuturor, urări de Sărbătoarea Luminii fericită, şi Hanuca să ne aducă lumina păcii şi a bucuriei în lumea întreagă – să ne ajute Dumnezeu.