AFnews
SUB CUPOLA CERULUI, ISRAEL
Apărut în 2020, la Editura ARTprinter, în două ediții: română și engleză.
„Stimată și dragă Poetă, mulțumiri pentru volumele atât de vii, vibrante, închinate iubirii de viață și poezie adică Iubirii. Exilarea în Tara Exilaților v-a priit, cred, dacă mă iau nu după superba declarație patetică de pe copertă ci după paginile în care a rodit cuvântul românesc cu atâta farmec și căldură. Vă doresc tot binele alături de Omul predestinat și în poezia din care v-ați făcut DESTIN. Cu toată Afecțiunea, Norman Manea”
O scrisoare care m-a tulburat. Da, cuvântul românesc a rodit în Țara Sfântă, Țara Exilaților, limanul cu dragoste al atâtor și atâtor creatori români în căutarea unei vieți care înseamnă speranță, lumină, o mare familie… Maria Găitan Mozes și soțul ei iubitor de carte, primul ei critic, au pășit pe acest liman cu dragoste, Israel, unde ajunseseră, înaintea lor, atâția mari scriitori și cărturari evrei plecați din România și care au făcut din Țara Sfântă o nouă grădină, paradisiacă, mult visată, a culturii și literaturii româno-israeliene. Lor li se datorează aducerea noastră aminte, scriitorilor, jurnaliștilor care au primit-o cu brațele deschise pe Maria, în atmosfera Cenaclului „Punct”, a Editurii și revistei „Minimum”, mai târziu a Editurii „Familia”. Așa cum îmi spunea marele scriitor Amos Oz în locuința sa din RamatGan, în Tel Avivul unde Fania Oz mi-a fost ghid: „Este un cântec naiv, popular, cunoscut diverselor generații de pionieri, părinților lui Nilly, părinților mei și care spune că: „Aici, în țara strămoșilor noștri, toate visurile noastre se vor împlini”. Israelul este, într-adevăr, îndeplinirea unui vis. Un vis străvechi readus și azi, cu recunoștință și durere la Zidul Plângerii. Această carte este ofranda lirică a autoarei către Țara care a primit-o cu dragoste. Limanul ei cu dragoste al ei și al tuturor celor care au făcut alya,au urcat către acest vis. Al tuturor celor care, încă de la 1882, veniți din România, desțeleneau pământul sfânt cu sângele lor, îl udau cu lacrimile lor, îl încălzeau cu inimile lor. Rosh Pina, Zikhron Ya’akov, rădăcini românești, lupte, muncă, vis… Maria Găitan Mozes intră cu evlavie, cu pași de poezie, în acest vis…
Un vis numit Israel, limanul cu dragoste al tuturor acestor visători…O țară dăruită mai departe, copiilor, de generații și generații de soldați… Ofrandă de viers românesc adusă Israelului care se dorește a fi citită de un public internațional cât mai larg. Alătur buchetului de poezii al autoarei, urarea mea de suflet: binecuvântat fii, Israel.
MARIA GĂITAN MOZES: PORUMBEII TREBUIE SĂ ZBOARE
Pe unde/s-or fi aciuit/ porumbeii Păcii?/Au fost răpiţi?/Li s-au ciuntit aripile,/ori au stat zăvorâţi/în colivii/de argint/şi de aur/şi, de spaimă,/au scăpat din ciocul plăpând/creanga de măslin/şi de laur?/…E clipa când/porumbeii/trebuie să zboare!/Să împresoare cerul/dintr-o zare în alta –/iar noi,/flămânzii de pace,/asemenea celui/ce râvneşte-o felie de pîine,/să le aducem/păduri de crengi tinere,/proaspete,/ca pacea să rămînă la noi,/nu doar/ca un oaspete./…E clipa când/porumbeii trebuie iarăşi/să zboare!/
Fără panglici multicolore,/fără fast,/fără artificii şi surle,/dar, îndrăzneţ,/peste marea de ură,/care nu încetează/să urle./Calea e lungă, abruptă,/împresurată de cioturi,/cu răni dureroase, deschise,/cu poticniri.
Dar vrem/ca porumbeii să zboare!/…Logodnicele noastre,/rămase fără de miri,/văduve, mame,/ce nu-şi pot pune/la lacrimi zăgaz,/ocrotindu-şi obrazul/sub cernite năframe,/orfanii/ce spun pentru părinţi,/întâiul cadiş,/cred mai departe în viaţă/şi acesta/e crezul nostru comun.
Mâna/ne tremură, însă, fireşte –/de trudă/şi ani de durere./Dar o întindem cinstit,/bărbăteşte/şi o spunem oriunde,/de-a dreptul, în faţă,/că singură-şi face dreptate/când ura,/cuţitul şi moartea/îi sar ca o haită-n/spate.
Vrem porumbeii/iarăşi să zboare!/Iar vâslele aripilor albe/şi pure/să nu fie mânjite/de sîngele morţii/şi nici de spumele urii.
(Mulțumim scriitorului Norman Manea pentru acordul de a-i publica scrisorile.)
(Foto: Irina Airinei)
Prefață: Cleopatra LORINȚIU
Editor de carte: Attila KOPACZ
Redactor: Irina AIRINEI
Tehnoredactor: Zita HORVÁTH
Minunat!
Felicitări!
Carmen Petrescu
Mulțumiri.