DUMITRU BERCIU: O viață închinată arheologiei românești (II)

Materialul prezentat face parte din lucrarea prof. univ. dr. Adina Berciu-Drăghicescu.Dumitru Berciu(1907-1998)-O viață închinată arheologiei românești.București:editura Universității din București,2011

Activitatea științifică din perioada maturității.Recunoașterea internațională

 Cercetările arheologice, neîntrerupte nici în perioada războiului, au fost reluate sistematic şi mai intens după 1945. A efectuat noi săpături în vechile staţiuni din Muntenia (Tangâru) Oltenia (Balta Verde) dar a iniţiat nenumărate altele noi: la Verbicioara (Oltenia), la Hamangia şi Cernavodă în Dobrogea, la Petreşti în Transilvania, la Sălcuţa, Boian, Gumelniţa. Săpăturile i-au permis să aducă contribuţii de excepţie referitoare la perioada neolitică şi la perioada de trecere spre epoca bronzului. I-au permis de asemenea să urmărească o serie întreagă de probleme majore ale istoriei vechi a României cum ar fi: cronologia culturilor neolitice din Oltenia, Muntenia şi Transilvania, respectiv a culturilor Sălcuţa, Petreşti, Boian şi Gumelniţa; descoperirea şi identificarea unei noi culturi neolitice: Hamangia, după numele localităţii cu acelaşi nume din Dobrogea, descoperire ce a deschis un capitol nou în cercetarea epocii neolitice din România şi Balcani; clarificări privind trecerea de la neolitic la epoca bronzului; plastica neolitică deosebită…

Cercetările sale, s-au materializat în lucrarea Contribuţii la problemele neoliticului în România în lumina noilor cercetări apărută la București, la  Editura Academiei în 1961 (593 p.). Cartea aduna întreaga activitate de cercetare arheologică, desfăşurată printr-o muncă neobosită de Dumitru Berciu timp de trei decenii şi mai bine. Din nou Academia Română i-a apreciat contribuţia ştiinţifică acordându-i în 1963 premiul „Nicolae Bălcescu” pentru lucrarea menţionată.

Ulterior, a publicat şi primul volum al unei întinse monografii despre cultura Hamangia: Cultura Hamangia. Noi contribuţii, Bucureşti, Editura Academiei, 1966, 321 p. Dumitru Berciu nu a socotit monografia ca fiind completă. Cu toate acestea, despre carte, renumitul arheolog Alain Gallay scria în Archives Suisses D’Anthropologie Generale, Genève, XXXII, 1967, p. 152: „ Abondamment illustré, cet ouvrage est essentiel pour la compréhension du Néolithique du Bas-Danube et au-delà; pour celle de la diffusion du Néolithique en Europe puisque cette civilisation possède à la fois des caractéristiques que l’on retrouve dans la sphère d’influence des civilisations danubiennes et des particularités (décor impressionné avec des coquilles) qui ont amené l’auteur à tenter son intégration dans l’ensemble des civilisations cardinales méditerranéennes.”

Descoperirea acestei noi culturi neolitice era de o însemnătate extraordinară. Contribuţia ştiinţifică a lucrării a fost explicată chiar de autorul monografiei şi descoperitorul culturii, de Dumitru Berciu: „Numită astfel după numele gării Hamangia de pe linia de cale ferată dintre Medgidia şi Babadag – care deserveşte comuna Baia, raionul Istria –, cultura Hamangia a fost descoperită de noi în 1952 şi adusă la cunoştinţa arheologilor din toată lumea cu ocazia celui de-al X-lea Congres internaţional al ştiinţelor istorice ţinut în august 1955 la Roma, când am trimis o comunicare privind această cultură, pe care tot atunci o numeam cultura Hamangia. În 1960 am publicat renumita pereche de la Cernavodă într-o revistă de mare circulaţie şi în acelaşi an apărea un studiu detaliat şi totodată de generalizare istorică asupra celor două statuete de la Cernavodă, având referiri la problemele generale ale culturii Hamangia. Între timp au continuat săpăturile arheologice de la Ceamurlia de Jos, Baia, Cernavodă, precum şi cele întreprinse de Muzeul din Constanţa şi sectorul paleolitic de la Institutul de arheologie”.

În deceniul şapte i-au apărut în cascadă lucrări de mare importanţă ştiinţifică care îl vor impune ca pe unul dintre cei mai valoroşi şi mai cunoscuţi arheologi români, atât în ţară cât şi în străinătate.

Menţionăm câteva dintre acestea:

• în 1966 – Zorile istoriei în Carpaţi şi la Dunăre – prima sinteză de preistorie a pământurilor româneşti;
• în 1967 – Romania before Burebista apărută la Londra, New York şi Washington; tot în 1967 i-a apărut lucrarea La izvoarele istoriei. O introducere în arheologia preistorică, unde clarifica mai ales problemele de cronologie;
• în 1969 – Arta traco-getică,București:Editura Academiei RSR.
• în 1970 – Lumea celţilor, București:Editura Academiei RSR.

În 1971 după 40 de ani de cercetare a publicat inventarul celebrului mormânt „princiar” de la Agighiol într-o prestigioasă publicaţie a Institutului Arheologic German. Erau răspunsurile, concluziile şi rezultatele cercetării sale comparative pe care a avut-o în minte timp de 40 de ani.

În 1976 publica în prestigioasa editură Nagel din Elveţia lucrarea Daco-Romania, în colaborare cu colegul şi prietenul său de o viaţă, numismatul Bucur Mitrea, în limbile: franceză, engleză, germană şi italiană (Paris, Geneva, München, Roma, Londra). Lucrarea reprezenta o sinteză a istoriei vechi a României (de la perioada neolitică la Decebal).