AFnewsTVRI, La un pas de România, 2016, Kozlodui
Interviu cu prof. Nicolae Pacev
12 decembrie 2020 ·
De azi, 12 decembrie, românul Nicolae Pacev din Kozlodui, Bulgaria numai este printre noi.
A plecat să se odihnească, după o viață grea și după suferințe fizice și sufletești poate numai de el știute.
L-am cunoscut în urmă cu 4 ani când am filmat la sud de Dunăre, în Bulgaria. Căutam români care, în ciuda politici agresive de asimilare din parte guvernului bulgar, reușeau să mențină vie flacăra românismului.
Ne-am mai întâlnit în vara anului 2018 când a mers cu noi prin toate localitățile de la sud de Dunăre unde soldații români au luptat pentru independența României în 1877.
Era bolnav. Grav. Obosit de viață, încerca să își dăruiască fiecare clipă din viața pe care o mai avea de trăit limbii române și neamului său românesc din care a făcut parte.
Nicolae Pacev a fost descendentul unor români din Poiana Mare-Dolj, care au trecut la sud de Dunăre în secolul al XVIII-lea. Erau din neamul Raţă, nume rebotezat în 1936 de oficialii bulgari în Pacev.
A fost muzeograf la Rahova, apoi profesor de istorie şi limba franceză. Pentru că limba română a fost scoasă din școlile Bulgariei, Nicolae Pacev a organizat cercuri de limba română la el acasă.
A fost scos din învăţământ și a muncit ca…porcar la ferma unui bogat al momentului…
Dar nu s-a lăsat. A scris o carte despre istoria orașului Kozlodui, iar pentru o mai bună documentare, a trebuit să treacă Dunărea în România. A scris chiar și un „dicționar românesc local (arhaic) cum îl numea el.
Nicolae Pacev a fost un luptător și a căutat mereu adevărul.
Nu a încetat niciodată să spună deschis și să strige de acolo din Kozlodui că la sud de Dunăre există români.
„Despărţiţi numai de apele fluviului, noi trăim o viaţă a românilor pe deplin izolaţi în străinătate, într-o alianţă cotidiană ameninţătoare cu asimilarea».
Limba română a fost destinul său!
Dumnezeu să-l odihnească!
Prof. Nicolae Pacev (TVRI, 2016)
Aura Dobre ne spune povestea românilor din Bulgaria. Conform documentelor oficiale in Bulgaria locuiesc doar 866 de români și 5000 de cetățeni bulgari au ca limbă maternă limba română. Neoficial lucrurile stau altfel, numai că interese politice sau orgolii diplomatice fac ca aproximativ 100.000 de români care trăiesc în localitățile aflate la sud de Dunăre să fie ignorați cu bună știință. În statul vecin și prieten sunt recunoscute 18 minorități naționale, dar nu și cea română. Românii sunt ”aruncați” în spatele termenului de ”grup etnic” și sunt priviți cu extrem de mare reticență când își cer drepturile. Mulți dintre românii care continuă să trăiască și să vorbească românește în Bulgaria și-au pierdut, de-a lungul ultimilor 20 de ani, locurile de muncă, au fost arestați, intimidați, urmăriți, șicanați și, nu de puține ori, au primit amenințări cu moartea. Nu li se găsea nicio vină în documente. Erau români și asta spunea totul. Frica de… o invazie românească, de ruperea țării în bucăți bântuie prin administrațiile bulgărești și acum când Bulgaria este, alături de România, tară membră a Uniunii Europene. De aceea mulți dintre români se tem să-și expună identitatea etnică. Dacă îi intrebi pe unii dintre ei ce sunt spun ca sunt bulgari. Dacă îi mai întrebi și despre limba pe care o vorbesc spun că este limba bunicilor și a străbunicilor…și așa au pomenit la ei în casă. Copiii lor nu au școli în care să învețe în limba română. Liceu există doar la Sofia. Dar acolo merg doar copiii bulgarilor care vor mai apoi să studieze în facultățile din România.Cu toate acestea există o mână de români inimoși și temerari care în ciuda problemelor și amenințărilor reușesc să țină vie flacara românismului la sud de Dunăre, în Bulgaria.
Adaugă un comentariu