Izvoare biblice: Exod cap.17, 8-16 (versetul 14 „voi șterge cu totul pomenirea lui Amalec de sub cer”), Deuteronom cap. 25, 17-19. Meghilat Ester [אסתר מגילת – Cartea (Sulul) Esterei].
Sunt patru porunci divine ce trebuie urmate pentru celebrarea acestei sărbători: recitarea publică și ascultarea Cărții Ester, oferirea de cadouri la cel puțin două persoane constând în alimente (dulciuri, băuturi) ca expresie a bucuriei, pomană pentru săraci și o masă de sărbătoare. Se pare că această sărbătoare datează din epoca Hașmoneilor (secolul al II-lea î.e.a.). Ea are caracter istoric și este ținută în a paisprezecea zi a lunii Adar, marcând a doua zi de după victoria evreilor asupra lui Haman și asupra celor care voiau să ucidă întreg poporul evreu. În Ierusalim Purimul este celebrat în a cincisprezecea zi a lunii Adar (februarie). În anii bisecți (când sunt două luni Adar) sărbătoarea se ține în a doua lună Adar. Deoarece este permis a se lucra, sărbătoarea este considerată o sărbătoare minoră.
Obiceiurile includ, printre altele, consumarea a cel puțin patru pahare de vin, purtarea de măști și costume, atmosfera fiind veselă, de carnaval. La lectura sulului, de câte ori se rostește numele Haman se bate din picioare, se agită morișca (gragăr – în idiș) – pentru a șterge amintirea lui Amalec, strămoșul lui Haman. 38(Exod cap. 17,14 și Deuteronom cap. 25,19).
Tema sărbătorii este supraviețuirea providențială a poporului evreu. Se rememorează minunea salvării poporului evreu de la genocid, prin intervenția reginei Estera. Haman, primul ministru, sfetnicul rău al regelui persan Ahașveroș (Xerxes I), era din neamul lui Amalec, un neam caracterizat de cruzime și răutate. Haman urmărea să impună dominația persană asupra poporului evreu, chiar genocidul poporului evreu, care se afla, după căderea primului Templu, sub dominația persană, care urma după dominația babiloneană.
Mordehai, sfetnicul cel bun al regelui persan Ahașveroș și unchi al lui Ester a reușit, împreună cu Ester, să dejoace planul lui Haman.
Termenul „purim” vine de la cuvântul accadian „pur” și înseamnă tras la sorți, amintind de zarurile aruncate de Haman pentru a fixa data masacrării evreilor, 13 Adar. Evenimentele s-au petrecut pe la mijlocul secolului al V-lea î.e.a. Persia era foarte puternică, nu avea o religie oficială, dominantă, iar iudaismul se practica laolaltă cu multe alte religii. Regele Persiei decide ca să ofere, pentru curtea sa și pentru capitala Persiei (Șușan), o sărbătoare care să dureze 180 de zile. El poruncește soției sale, Vaști, să își dezvăluie frumusețile celor prezenți, dar aceasta refuză și este înlăturată. Regele o va înlocui cu Ester, care va fi aleasă dintre mai multe tinere, și care va ascunde faptul că este evreică. Imediat după ce Ester devine regină, Mordehai descoperă un complot împotriva regelui, pe care îl demască, motiv pentru care va câștiga aprecierea regelui, iar acesta îl va apropia ca sfetnic. În acest context Haman hotărăște să se răzbune nu numai pe Mordehai, ci pe toți evreii și capătă acordul regelui de a extermina întreaga populație iudaică, în ziua de 13 Adar. Ester îi dezvăluie regelui adevărata sa identitate și cere salvarea compatrioților. Regele, amintindu-și de gestul lui Mordehai, permite evreilor să se împotrivească lui Haman cu arma. Au avut loc lupte între evrei și partizanii lui Haman în capitala persană, Ahașveroș (Xerxes I) acordând evreilor o zi în plus, ca protecție, pentru a le permite victoria.
Sărbătoarea este precedată de postul Esterei (13 Adar) – în amintirea postului de trei zile cerut de Ester compatrioților, pentru a câștiga îndurarea Lui Dumnezeu, înainte de a interveni, riscându-și viața, pe lângă regele Ahașveroș în favoarea poporului evreu. Ziua următoare este Purim.
Mordehai este numit prim ministru în locul lui Haman și instituie o zi pentru comemorarea salvării evreilor.
Caracterul festiv și vesel al sărbătorii impune ca cei aflați în doliu să întrerupă doliul pe perioada sărbătorii. Când postul Esterei cade de Șabat el este mutat în joia precedentă.
Obiceiurile culinare includ produse de patiserie, așa numitele „urechi ale lui Haman” sau „buzunarele lui Haman” sau „pălăria” lui Haman, prăjituri triunghiulare umplute cu prune sau curmale și pudrate cu mac. Există chiar obiceiul de a se consuma atât de mult alcool până nu se mai face diferența între expresiile „binecuvântat fie Mordehai” și „blestemat fie Haman”.
Sefarzii pregătesc prăjituri cu marțipan și migdale, așchenazii prepară un amestec de linte și năut cu sare (amintind de ceea ce prefera Ester să mănânce, la curtea regelui, pentru a respecta tradiția kașer). De asemenea, de Purim se prepară o hala împletită, cu stafide, amintind de funia lungă de care a fost spânzurat Haman.
Cele patru porunci importante pentru această sărbătoare sunt să se asculte citirea publică a Cărții Ester, să se organizeze o masă festivă, să se dea mâncare și daruri apropiaților, să se facă milostenie cu cei nevoiași. Sărbătorind Purimul evreii își reafirmă credința în Dumnezeu și uită, pentru moment, de necazurile și primejdiile de care au avut parte în exil.
Adaugă un comentariu