COMPOZITOAREA AGATHE BACKER GRØNDAHL ÎN SOCIETATEA MISOGINĂ DE LA CUMPĂNA SECOLELOR AL XIX-LEA-AL XX-LEA (I)

THE KAPRALOVA SOCIETY JOURNAL, Spring 2009, Volume 7, Issue 1

La 9 iunie 1889, când unul dintre autorii săi preferați, Henrik Ibsen, și-a făcut intrarea la Londra, George Bernard Shaw s-a asigurat că va participa la o cină foarte interesantă la Casa de păpuși de la Teatrul Novelty … Unde a fost prezentă și compozitoarea norvegiană Agathe Backer Grøndahl. După eveniment, Shaw a relatat despre participarea sa la un fel de „teatru ascuns”, în culise, printre obiecte de recuzită. El și-a intitulat articolul „An Angry Critic and Very Quiet Lady” și a publicat-o în rubrica sa săptămânală, unde a descris-o pe Backer Grøndahl drept doamna „neglijată” și „necunoscută” de la petrecere. Cu toate acestea, el relatează că i-a perceput rafinamentul de nedescris și arta interpretării. După cină, toată petrecerea a coborât pe scenă și seara s-a terminat pe platoul Casei Păpușilor.

La sfârșitul piesei (una dintre compozițiile ei) Shaw i-a spus: „Ți-a spus cineva vreodată că ești unul dintre cei mai mari pianiști din Europa ?”  La care ea i-a răspuns: „Este meseria mea. Dar acesta este un instrument prost. Poate mă veți auzi la Filarmonică. Voi cânta acolo concertul de Beethoven în Mi bemol major.”

Cântatul la pian era o distracție obișnuită pentru tinerele burgheze, precum Nora în drama lui Ibsen. Cu toate acestea, era important să nu mergi prea departe: o femeie tânără putea fi seducătoare, dar nu erotică; trebuia să cânte bine, dar nu prea bine, fără prea multă forță sau prea multă emoție în interpretarea ei. Shaw a mărturisit cum performanța Agathei Backer Grøndahl l-a făcut să vadă brusc personalitatea ei într-o „lumină total diferită”.

Faptul că femeile norvegiene ar putea cânta bine la pian nu a fost atât de controversat la vremea respectivă, dar era o mare problemă când venea vorba de compoziție.

Cum și-a aranjat Agathe Backer Grøndahl apariția la concertul Royal Philharmonic Society la care se referă Shaw, relatarea petrecerii de la Doll’s House? Potrivit fiului ei pianist Fridtjof Backer Grøndahl (1885-1959), ea a fost o bună jucătoare de șah și s-ar putea adăuga că acest lucru e valabil și pentru jocul vieții.

Într-o scrisoare către o prietenă apropiată, cântăreața Nina Grieg (soția lui Edvard Grieg), ea le-a cerut să-i deschidă drumul către sălile de concert din Londra. Auzise că Edvard avea să fie încoronat „Leul” sezonului și că există un interes deosebit pentru muzica ei. Dacă Agathe Backer Grøndahl ar putea cânta cu el, drumul ei spre succes va fi asigurat. Prin melodiile sale, ea era deja un nume relativ familiar pentru londonezi, în calitate de compozitoare. Ea și-a tipărit biografia, iar editorul său britanic, „Pitts & Hatsfields”, a vrut să o promoveze în Anglia. (…)

Scrisoarea cu cererea de sprijin a Agathei Grøndahl către Nina Grieg a avut efectul dorit. În timpul negocierilor lui Grieg cu secretarul Royal Philharmonic Society, el a menționat un pianist norvegian destul de necunoscut, „absolut fenomenal”, despre care știa „accidental” că intenționează să vină la Londra. El a promis că Societatea nu va regreta să invite un pianist atât de remarcabil, preeminent în interpretarea tuturor genurilor.

Costumată în bărbat, Grøndahl a obținut un succes extraordinar prin interpretarea ei strălucită la Londra a ceea ce „The Morning Post” a descris drept „pitorescul și grațiosul concert al lui Grieg. Forță excepțională, cu o tehnică superbă și strălucire stilistică, cu un tușeu delicat, sensibil. Agathe Backer Grøndahl a empatizat total cu muzica lui Grieg, iar criticii au fost de acord că a surprins stilul fascinant al compozitorului și și-a demonstrat capacitățile. Dar numai costumată în bărbat a putut urca pe scenă…

George Bernard Shaw a fost unul dintre cei mai rău intenționați critici ai „lucrărilor în miniatură” ale lui Grieg, comentând modulațiile lor dulci, dar foarte frecvente și lipsa abilității compozitorului de a crea orice altceva decât melodii scurte. De acord cu Shaw cu privire la Grieg, Hugh Reginald Haweis (1838-1901) l-a declarat pe Grieg „Heine-ul sălii de concert” în Pall Mall Gazette. .. Grieg a fost descris ca „Chopin din Nord”. Când Grieg a trecut la genuri mai mari și s-a interferat cu Ibsen, unul dintre autorii preferați ai lui Shaw, compunând muzică pentru Peer Gynt, Shaw a caracterizat-o drept infantilă. Shaw a părăsit concertul înainte ca Agathe Backer Grøndahl să fi cântat „infamul” concert al lui Grieg.

La câteva săptămâni după apariția Agathei Backer Grøndahl la Royal Philharmonic Society și la cina de la Doll’s House, Shaw a revăzut-o în apartamentul pe care l-a închiriat în Londra, în Blanford Square, pentru a o intervieva, „rușinată să-i disturbe  intimitatea sfredelul unui jurnalist.” El o descrie ca o femeie de aproximativ 40 de ani, care a atins „deplina maturitate a geniului ei”. În cele ce urmează, el alege să se adreseze unor cititoare, în publicația „Madam Curiosity”, despre care se așteaptă să fie „curioase privind aspectul ei personal”: „Părul ei nu este auriu ca al tău; este, cred, aproape cenușiu – l-aș numi gri. Figura și stilul ei: liniștită, subțire, nimic special, nimic superb sau junonian; cum pot spune? Complexitate? Destul de norvegian, stilul; fără cremă sau fard, plată. Ochi? Ei bine, ochii sunt o chestiune de opinie; aș dori mai degrabă să îi vedeți, sunt memorabili. (…) Căci există un har pe lângă care frumusețea femeilor este vulgară și tinerețea inadecvată; iar harul acesta este secretul farmecului doamnei Grøndahl…”