AFnews
REEDITATĂ LA TEL AVIV DE TEȘU SOLOMOVICI, ÎN 2021
Prefaţă
(redăm doar un scurt fragment)
Un discipol al lui Nicolae Iorga a numărat: ilustrul istoric român a publicat 1003 volume, 12.755 studii şi articole, 4963 recenzii.
O operă de proporţii gigantice care îndreptăţeşte spusele lui George Călinescu: „Nicolae Iorga e un specialist total, un istoric care a sorbit apa tuturor. Nu este cu putinţă să-ţi alegi un domeniu oricât de îngust şi umbrit din istoria română fără să constaţi că N. Iorga a trecut pe acolo şi a tratat tema în fundamentul ei.”.
Reeditarea astăzi, după mai bine de un secol, a lucrării „Istoria Evreilor în ţerile noastre” de Nicolae Iorga ar putea părea unora insolită. Încă din 1913, când marele istoric român a susţinut comunicarea cu acest titlu în faţa membrilor Secţiei de istorie a Academiei Române, comunicare publicată în acelaşi an într-o broşură separată, n-au lipsit criticile. În special lucrarea i-a dezamăgit pe evrei. Dincolo de uriaşa documentaţie istorică, orientarea antievreiască a lucrării era prea vizibilă.
Cum şi de ce s-a lăsat prins marele istoric în plasa retoricii antisemite?
E posibil ca în momentul scrierii acestei lucrări, sensibil la convulsiile prin care trecea societatea românească, agitată de luptele pro şi contra acordării de drepturi civice evreilor, marele istoric, intrat nu demult în politică, dorea să-şi întărească poziţia de lider politic.
Până atunci, o mărturiseşte sincer, „evitase să trateze ca istoric viaţa evreilor”. Acum însă, Iorga avea prilejul, jucând asul pe care numai el, Nicolae Iorga, îl deţinea, de cel mai renumit specialist în istoria ţării, să demonteze pretenţiile evreieşti la emancipare.
Am simţit datoria de a-i atenţiona pe cititori asupra acestui lucru, dar dincolo de această atenţionare, „Istoria Evreilor în ţerile noastre” îşi păstrează valoarea istorică. Ea reprezintă prima sinteză din istoriografia românească despre evreii din România, opera unui istoric genial, de-o celebritate mondială. Însuşi zelul cu care savantul român s-a adâncit în cercetarea şi aducerea la lumină a acestor documente este de admirat. Nicolae Iorga a descoperit documente şi relatează date extrem de importante pentru istoria evreimii-române, o arie tematică largă, care se deschide cu prezenţa evreiască pe pământurile daco-romane, continuând cu imigraţia evreilor din împrejurimi şi din depărtări şi împământenirea lor în Principatele Române, inclusiv convulsiile politice care au marcat societatea românească în anii premergători încetăţenirii evreilor români. O lungă şi zbuciumată istorie, marcată nu de puţine evenimente tragice.
Despre evreii trăitori pe pământurile româneşti aflăm şi din corpurile documentare întocmite de Nicolae Iorga şi Eudoxiu Hurmuzachi, din cele trei volume de „Izvoare şi mărturii referitoare la evreii din România” (realizate de Lya Benjamin, Victor Eskenasy şi Mihai Spielman), din „Descrierea Moldovei” a lui Dimitrie Cantemir, şi studiile lui B. P. Hasdeu, V. A. Urechia, A. D. Xenopol, C. C. Giurescu, G. Zane, Dinu C. Giurescu, Dan Berindei, Ioan-Aurel Pop, Răzvan Theodorescu, Wilhelm Filderman, N. Djuvara, Iacob Psantir, Moses Gaster, Elias, Moses şi Wilhelm Schwarzfeld, Lazăr Şăineanu, Iuliu Barasch, Iosef Kaufmann, Leon Ghelerter, Carol Blum, Samuel Pineles, rabinii I. Niemirower, dr. Avram Meir Halevy, dr. Alexandru Şafran şi Moses Rosen, Lucian Boia, Carol Iancu, Mihail E. Ionescu, Radu Ioanid, Jean Ancel, Iacov Geller, Paul Cernovodeanu, Constantin Razachievici, Moshe Idel, Zvi Yavetz, V. Neumann, Ladislau Gyemant, Shlomo Leibovici-Lais, Rafael Vago, Israel BarAvi, Lucian Zeev-Herşcovici, Teşu Solomovici ş.a., precum şi din relatările unor călători străini prin ţările române. Despre „Istoria evreilor în ţerile noastre” a lui Nicolae Iorga vorbim întotdeauna impresionaţi de colosala statură intelectuală a autorului.
Adaugă un comentariu