Iosif Camară precizează că „Prima versiune a rugăciunii Tatăl nostru în românește se păstrează într-un evangheliar din 1551-1553. Deocamdată, originalul străin al traducerii românești editate în 1594 nu a fost stabilit. Se presupune că traducerea s-ar fi făcut după o versiune latină a rugăciunii sau că varianta Stroici a fost influențată de textul rugăciunii Tatăl nostru din Evangheliarul slavo-român de la Sibiu (1551-1553)
(v. Gheție / Mareș 1985:333).Rugăciunea apare deci odată cu primele texte românești.” Prima versiune românească a rugăciunii Tatăl nostru, cu litere latine, avea să fie tipărită pentru prima data nu în Țările Române, ci la Cracovia, într-o lucrare a polonezului Stanislau Sarnicki. „Rugăciunea domnească” fusese scrisă la cererea cărturarului polonez de logofătul Luca Stroici, mare logofăt al Moldovei între 1580-1591 și 1595-1610, școlit în Polonia, primul dregător care a semnat documentele de cancelarie folosind litere latine.
Bibliografie:
Misterski, H., Le “Pater noster” roumain dans la transcription latine, Studia Romanica Posnaniensia, Poznan, 1983, vol. 10, pp. 13-17
Gh. Pungă, p. 19 apud. Bogdan Petriceicu Hasdeu, „Luca Stroici, părintele filologiei latino-române” în Studii de lingvistică și filologie I, ediție îngrijită de Grigore Brâncuși, București, 1988, pp. 43-48
Gheorghe Pungă, „Contribuții la biografia marelui logofăt Luca Stroici” în Studii de istorie medievală și de științe auxiliare I, Iași, 1999, pp. 19-33
Octav George Lecca, Familiile boierești române, ediție de Alexandru Condeescu, București, 2000
Gheție, Ion / Mareș, Al. 1985: Originile scrisului în limba română, București, Editura Științifică și Enciclopedică.
Niculescu, Al. 2006-2007: Tatăl nostru, în „Dacoromania”, serie nouă, XI-XII, Cluj-Napoca, p. 17-75.
Adaugă un comentariu