GEORGE ROCA: DOR DE DOR

George Roca, (Sydney) scriitor, ziarist, fotograf freelancer, grafician, editor de carte, redactor la diferite reviste literare româneşti din jurul lumii. Prin activitatea sa de animator cultural, George Roca a creat, cu neobosit entuziasm, un teren fertil de dezvoltare a talentelor creatoare românești la Antipozi. În calitate de organizator de club literar, de asociații și publicații, activitatea sa de decenii, bogată și diversă, a reușit crearea micii Românii pe marele continent australian: a fost și este mentorul activităților de creație, critică și istorie literară, al multor manifestări cultural artistice, reuniuni și colocvii aniversare ori comemorative care au făcut din el un vector al românității, un simbol și în același timp un om foarte cunoscut și iubit de românii de pretutindeni, fie ei creatori sau (și) receptori de cultură.
Conduce, în prezent, cenaclul și revista CONFLUENȚE LITERARE, revista PROLITERA și Academia Româno-Australiană. Este creator de publicaţii şi membru în colegiile de redacţie: „Jurnal olimpic”, „Rexlibris”, website „ASLA Romania”şi al primului dicţionar virtual al personalităţilor româneşti http.asla.rexlibris.net, „Prolibris”, „Românul Australian”, „Paradox” „Spirit românesc”, „Viaţa parohială”, Sydney, Australia, „Revista Junior”…A publicat volume de poezie, interviuri, studii de artă, eseuri și a inițiat activități culturale în presa scrisă și audio-vizuală.

Ca să îi parafrazăm titlurile volumelor, provoacă, adesea, evadări lirice în spațiul virtual unde stă de vorbă cu stelele căutând insula fericirii, cunoscând taina scrisului din poeme multilingve cifrate.

O viață încununată de premii, ordine și medalii venite și din Țara–mamă, prin care România nu reușește îndeajuns să recunoască meritele unei vieți de om dedicate cultivării limbii și creației românești pe tărâm australian.

GEORGE ROCA – TRANSILVANIA (POEM DEDICAT DISTINSULUI DOMN NICOLAE DAN FRUNTELATĂ)
Moto:
“Scoate cerbii din păduri
din poveste – sania
dă-mă dorului o zi
până-n Transilvania…”
(Nicolae Dan Fruntelată)

Am deschis acum o carte
În limba mea strămoşească
Să dau grijile deoparte,
Fruntea să mi-o descreţească.
Întâlnesc o poezie
Care farmecă bizar…
Totul ce acolo scrie
Îmi pare familiar!
Stihuri vechi de altădată
Despre Transilvania,
Când poetul Fruntelată
Se plimba cu sania.

Mi-e dor de munți cu zăpadă,
De o vale, de un deal,
De măicuţa mea iubită,
De o vorbă din Ardeal.
O lacrimă-mi se prelinge
Din colţul ochiului stâng,
Nostalgia mă învinge
Şi tăcut încep să plâng.
Simt în pieptu-mi un fior
Şi bătăi de zeci ciocane,
Fiindcă inimii i-e dor…
Dor plaiuri transilvane!
*
Pe pământuri australe,
M-a cuprins aşa-ntr-o doară,
Dor de gliile natale
Ce călcam odinioară!

(Un articol de Irina Airinei)