MARIA GEORGESCU: LEGĂMÂNT CU ANA ASLAN (Ed. MYBESTSELLER, 2021)

CLEOPATRA LORINȚIU: SCURTĂ INVITAȚIE LA LECTURĂ

Aşteptam o carte evocatoare a acestei figuri de excepţie care a fost Ana Aslan, mai bine zis o carte care să implice o privire venită chiar din proximitatea savantei, o privire caldă şi a unui om priceput în ale medicinei dar mai cu seamă în ale umanismului.
O carte interesantă, afectuoasă şi în acelaşi timp obiectivă.
O evocare din partea unui colaborator apropiat, al cuiva care a cunoscut-o, a respectat-o, a înțeles-o şi a preţuit-o.
Discipol al maestrei. Numai “învăţăcelul” devenit el însuşi ”Maître des choses” poate înţelege şi destăinui, aşa cum este cazul medicului Maria Georgescu. Viaţa ei s-a împletit, s-a legat indestructibil de “realitatea Aslan” şi asta în timpul vieţii profesoarei dar şi după ce aceasta a trecut la Ceruri.
Căci timpul trece, “învăţăcelul “ devine el însuşi profesor priceput, se ia la trântă cu viaţa, avansează şi atunci când e vorba despre un om de caracter, inteligenţă şi responsabilitate, îşi aminteşte de Maestru.
Ștafeta se transmite.
Într-o lume a lipsei de recunoştinţă, cartea celei care a fost colaboratoarea apropiată a Anei Aslan are şi meritul limpede de-a ne restabili încrederea în conceptul de recunoştinţă!
De rost al transmiterii ștafetei, a învățămintelor, de la o generație la alta.
Maria Georgescu povesteşte cu naturaleţe, cu grijă pentru amănunt, adeseori chiar acribie, și mai ales cu căldură, întreaga aventură a întâlnirii cu Ana Aslan, sumedenie de lucruri aflate, trăite, detalii înmagazinate, amintiri depozitate cu grijă în firidele memoriei precum nişte flacoane misterioase păzite peste timp, căci ea a trăit în lumina răspândită de aceasta, deopotrivă apărată, privilegiată şi expusă, în mod paradoxal.

Veţi vedea de ce, chiar în această carte. Povestea are virtutea calității evocării și rememorării, ce ne spune autoarea ar risca să fie uitat, neștiut, nespus pentru totdeauna.
O anumită serenitate, o detașare care e a profesionistului din domeniul sănătății, mai cu seamă dintr-un sector de cerc atât de deosebit, aș zice chiar elitist cum este lumea geriatriei, dar și a omului capabil să contemple fluviul vieții, domină în totul această carte.
Interesant e felul în care autoarea știe să pună punctul pe i în chestiuni aș zice ”de viață și de moarte , în economia problemei , cu atâta distincție, uneori distincție îndurerată. Iată o mostră : ”Aslavitalul avea două forme, cu indicații diferite: Aslavital infantil și Aslavital pentru adulți. Nu a mai fost reînregistrat deoarece Institutul National de Gerontologie și Geriatrie „Ana Aslan” nu s-a înscris, ca timp, în metodologia de studiu pentru medicamente, adică metoda dublu orb, o cerință a ultimilor ani de înregistrare a produselor farmaceutice. Aceste studii durau perioade lungi de timp. Poate se vor relua studiile. Oricum marca ar trebui să fie protejată, de către Institut și să rămână în patrimoniul lui. Sper să nu fi făcut și aceasta pașii ei, precum înregistrarea Mărcii „Ana Aslan”, în peste 154 de țări.”


Cine are urechi, să audă. Cine știe ce înseamnă protejarea avuției naționale în materie de știință și cercetare, să ia aminte…
Sigur, s-a mai scris și se va mai scrie despre cercetările și tratamentele efectuate de Ana Aslan, despre aventura vieții sale, despre șansa ca aceste cercetări să fi avut suportul unui stat , al unui mecanism instituțional (de remarcat câtă lume azi, din lașitate sau comoditate, trece sub tăcere totală eforturile, lucrurile bune dintr-un trecut istoric,cultural și științific nu prea depărtat, doar de hatîrul acelui captatio benevolentiae în fața unor judecători de circumstanță care și-au făcut din negare și denigrare trambulina carierei lor…).
Ceea ce reușește această carte însă este împletirea fericită, accesibilă, placută aș zice, a informației.
Suprapunerea planurilor. Asta îi reușește de minune autoarei Maria Georgescu pentru că are o sorginte genuină:vine dintr-un preaplin sufletesc: privilegiul de a fi fost acolo, aproape, în miezul faptelor, de-a fi fost atentă, de-a fi reținut idei, fapte, întâmplări iar acest lucru a fost completat fericit de disciplină, tenacitate și responsabilitate profesională. De devoțiune.
Mulți savanți au parte de învățăcei, de colegi mai tineri pe care îi aleg ei sau care vin către ei iar pentru Legenda Aslan iată că flerul, intuiția, cunoașterea umană au dus-o pe profesoară spre alegerea inspirată.

Atunci, acum, peste timp, Maria Georgescu confirmă intuiția doamnei Aslan.Ea își mărturisește cu sinceritate dezarmantă interesul constant pentru întîlnirea cu tezaurul de umanitate : ”Ca om, am fost fascinată de mințile deștepte. În țară, am cunoscut și m-am apropiat în mod firesc de oameni de litere, scriitori, poeți, jurnaliști, pictori, sculptori, filozofi, medici, profesori, fizicieni, actori, cântăreți din toată paleta, de la operă la muzica ușoară sau populară, moderatori de emisiuni tv, etc. Au fost mulți! O parte importantă a acestora a fost în casa mea sau le-am călcat pragul. Am avut o viață plină, complexă, iar casa mea a fost întotdeauna deschisă. Pe mulți i-am cunoscut din societate și din mediul pe care-l frecventam, iar pe alții ca medic, fie le-am îngrijit părinții, fie chiar pe ei înșiși.”
Deosebit de atracțioasă e partea dedicată amintirilor legate de pacienții de elită ai Clinicii, ai echipei restrânse pe care o conducea profesoara iar amintirile întâlnirilor și ale călătoriilor sunt o lectură fermecătoare. Căci în fiecare din noi există un sâmbure de curiozitate, firească, iar ceea ce se petrece dincolo de cortină, în culise, mai cu seamă când e vorba de celebrități sau capete încoronate, e fascinant. Povestea este însă discretă, atât cât trebuie și atrăgătoare, atât cât trebuie. Încă o calitate a momentului confesiunilor autoarei.
Dar de ce semnez eu această scurtă invitație la lectură?
În primul rând cred că prefața trebuie să fie scurtă, cât mai scurtă: doar cititorul așteaptă cu nerăbdare să citească el însuși cartea pe care o ține în mână! De asemenea, nimic din ce e informație, farmec, surpriză, ori adevăr din tot ceea ce urmează, nu ar trebui devoalat !
Și atunci care să fie rostul acestor vorbe? Vă voi spune de îndată…

În parcursul meu jurnalistic, după ce făcusem deja o încercare de documentar tv despre uriașul fond de cunoaștere și cercetare reprezentat de tezaurul Aslan, am întâlnit-o pe doamna dr. Maria Georgescu. Profesionalismul, farmecul, calmul dumneaei m-au cucerit pe loc.Într-un interviu pe care mi l-a acordat atunci, publicat în Suplimentul cultural Ecart pe care îl fondasem pe vremuri, interviu reluat ulterior într-o carte (O lumină suplimentara,2000) o întrebam, cu ton adaptat, de reporter, când are de gând să pună pe hârtie și să adune între coperți de carte acele amintiri prețioase: cartea amintirilor legate de Ana Aslan. Știu că mi-a răspuns gânditoare :”Poate va veni și ziua aceea…”
Ei bine, ziua a venit.

Adaugă un comentariu

Despre noi

Asociația Anima Fori - Sufletul Cetății s-a născut în anul 2012 din dorința unui mic grup de oameni de condei de a-și pune aptitudinile creatoare în slujba societății și a valorilor umaniste. Dorim să inițiem proiecte cu caracter științific, cultural și social, să sprijinim tineri performeri în evoluția lor și să ne implicăm în construirea unei societăți democratice, o societate bazată pe libertatea de conștiință și de exprimare a tuturor membrilor ei. Prezenta publicație este realizată în colaborare cu Gazeta Românească.

Despre noi

Asociația Anima Fori - Sufletul Cetății s-a născut în anul 2012 din dorința unui mic grup de oameni de condei de a-și pune aptitudinile creatoare în slujba societății și a valorilor umaniste. Dorim să inițiem proiecte cu caracter științific, cultural și social, să sprijinim tineri performeri în evoluția lor și să ne implicăm în construirea unei societăți democratice, o societate bazată pe libertatea de conștiință și de exprimare a tuturor membrilor ei. Prezenta publicație este realizată în colaborare cu Gazeta Românească.