MADELEINE DAVIDSOHN și noul ei volum: ADĂPOST PENTRU DRAGOSTE

Ioan Holban, fragmente din prefața cărții în curs de apariție:

„Poveştile oamenilor sunt în fapt esenţa vieţii! Ce-i viaţa decît o poveste personală a fiecăruia dintre noi, cu micile ei victorii sau cu eşecurile ei? Dar nu numai atît! Fiecare dintre poveştile pe care le auzi, devin poveştile tale. Ele se integrează în propria-ţi biografie”; „Iubirea are un cod, spun romancierii, are un anume limbaj, spun poeţii, o lumină de la Dumnezeu, spun religioşii”; Viky: „Dacă mă întrebi ce vreau să iau cu mine în această lume nouă, despre care aproape nu cunosc ni mic, am să-ţi răspund: poveştile! Poveştile mele împreună cu ale celor pe care i-am întîlnit în drum pînă acum, poveştile care se amestecă, formînd propria ta viaţă”.

Aceste fraze, plasate strategic în structura romanului Adăpost pentru dragoste (Editura 24:ore, 2020) al prozatoarei din Haifa, Madeleine Davidsohn, reprezintă nu doar „reţeta” cărţii, ci şi liniile care trasează profilul interior al unui personaj problematic, avînd ştiinţa de a asculta povestea celuilalt şi, deopotrivă, al celei care îl însoţeşte, prozatoarea ca un alter ego al protagonistei: Viky se creează pe măsură ce îşi trăieşte viaţa pe care o consemnează „umbra” sa, numele de pe coperta romanului: e un raport de identificare cu totul special între personaj şi narator în romanul unei prozatoare care are un acut simţ al observaţiei şi o fină intuiţie a psihologiei celei ce (re)iese din text după ce se va fi născut acolo: o femeie cu o viață interioară năvalnică, mereu în stare de alertă, supusă Madeleine Davidsohn – Adăpost pentru dragoste presiunilor lumii exterioare cu care este într-un permanent conflict, trăind în curgerea monologului interior, a fluxului de conştiinţă, unde îşi acoperă ţipătul de revoltă şi frică şi unde mintea se blochează, adesea, din cauza emoţiilor, iar trupul se chirceşte în gesturi de autoapărare.

Feminitatea, instinctul acesteia, în explozia structurii sale şi tema cuplului erotic în relaţie, mai ales, cu dinamica planului social, dar şi în detenta metafizică a gîndului morţii, al sfîrşitului inevitabil, constituie ţintele romanului lui Madeleine Davidsohn.(…)

Aproape toate personajele din Adăpost pentru dragoste au rădăcini româneşti, prozatoarea explorînd, cu subtilitate, după o adîncă reflecţie, observaţii de caz, fără excese retorice, condiţia imigrantului(…)

Madeleine Davidsohn scrie, în Adăpost pentru dragoste, un roman provocator, cu o problematică foarte actuală, rostogolind poveştile într-un ansamblu narativ lucrat în filigran, pasionant şi – nu e puţin lucru – într-o limbă română fără cusur.”