CARMEN PETRESCU: ȘAVUOT

După Pesah, următoarea sărbătoare evreiască, este ȘAVUOT.

NUMĂRĂTOAREA OMER-ULUI
A fost introdusă pentru a stabili o legătură între Pesah și Șavuot, care sunt despărțite de șapte săptămâni.
Pesah marca începutul recoltei de cereale (orz) și o mică parte (omer) era adusă la Templu, ca sacrificiu în a doua zi, urmând apoi patruzeci și nouă de zile până la Șavuot – a cincizecea zi, când, a doua cultură (grâul) era recoltată și adusă la Templu, ca sacrificiu.
Leviticul (cap. 23, 15-16) „Din a doua zi după Șabat, din ziua când veți aduce snopul ca să fie legănat într-o parte și într-alta, să numărați șapte săptămâni întregi. Să numărați cincizeci de zile până în ziua care vine după al șaptelea Șabat.”
Cele zece porunci – Decalogul – Primirea Torei

ȘAVUOT תועובש (săptămâni)
La șapte săptămâni după ieșirea din Egipt, pe vârful muntelui Sinai, Dumnezeu a făcut cunoscute poporului Israel cele zece porunci. Acestea au fost gravate de Dumnezeu pe cele două table, încredințate lui Moise, spre a fi depuse în Chivotul Legământului care urma să stea în Sanctuar, apoi în Templul construit de Solomon.
Aceste porunci se găsesc în Exodul cap. 20, 2-14 și în Deuteronom cap. 5, 6-18, constituind nucleul codului moral, esența iudaismului.
Șavuot (săptămâni) este sărbătoarea primirii Torei, iar denumirea derivă din indicația biblică de a număra șapte săptămâni din prima zi de Pesah, la sfârșitul perioadei fiind sărbătoarea recoltei.

IZVOARE BIBLICE
Exodul cap. 23, 16, cap. 34, 22, Leviticul cap. 23, 15-20, 22, Deuteronom cap. 16, 9-10, Numeri.
Talmudul a făcut asocierea dintre Șavuot și cele petrecute pe muntele Sinai, constatând că datele celor două evenimente coincid.
În vremea Templului, Șavuot era o sărbătoare agricolă, fiind, pentru agricultori, un prilej de a urca în procesiuni vesele la Ierusalim, pentru a aduce primele roade ale recoltei lor, ca jertfă de mulțumire.
După distrugerea Templului, sensul sărbătorii s-a identificat cu primirea Torei și decretarea, de către Dumnezeu, a celor zece porunci.

De Șavuot sinagogile se împodobesc cu flori și alte plante, accentuând latura agricolă a sărbătorii, și sugerând faptul că, la momentul primirii Torei, versanții muntelui Sinai s-au umplut cu iarbă și flori.
Există obiceiul de a se consuma lactate, miere, clătite cu brânză telemea și zahăr (două, simbolizând cele două table ale legii), ștrudel cu fructe, diverse prăjituri. Gospodinele sefarde prepară o prăjitură care are șapte foi, simbolizând numărul sferelor cerești pe care le-a spart Dumnezeu pentru a ajunge la Moise.
Obiceiul de a se consuma lactate se explică prin faptul că, după ce evreii au ajuns acasă, după ce au primit Tora (implicit legile Kașrut, care interzic consumul de carne și lactate la aceeași masă) au avut puțin timp pentru a prepara o masă de carne și au preparat o masă de lactate, care a necesitat mai puțin timp. În plus, în Exodul cap. 23, 19 se spune „Să aduci, în Casa Domnului tău, pârga celor dintâi roade ale pământului. Să nu fierbi un ied în laptele mamei lui”.

La sărbătoarea primirii Torei (Hag Hașavuot) se citește Cartea (Meghilat) Rut (o moabită, caracterizată prin curaj și spirit de sacrificiu, a cărei loialitate față de iudaism a devenit proverbială). Rut, străbunica lui David, a îmbrățișat credința iudaică a soacrei sale, Noemi, iar reamintirea acelor evenimente este potrivit a se face de Șavuot, când se celebrează primirea Torei.

Astfel, povestea lui Rut stârnește emoție, evenimentele încep cu plecarea lui Noemi și a soțului, cu cei doi fii din Israel în țara Moab, din cauza foametei. În Moab, cei doi fii se căsătoresc cu femei moabite, una din ele fiind Rut, dar cei doi fii și tatăl lor vor muri. Noemi, rămasă singură cu două nurori, vrea să revină în Israel și le propune nurorilor să se întoarcă la familiile lor. Rut, însă, își va urma soacra în Israel, unde se convertește la iudaism și se căsătorește cu Boaz.
Pâinea (hala) care se mănâncă de Șavuot, are pe ea modelul unei scări pentru a aminti de primirea Torei pe muntele Sinai, deoarece valoarea numerică a cuvântului Sinai este aceeași cu cea a cuvântului scară, respectiv 130 și astfel se simbolizează ridicarea lui Moise la cer pentru a primi cele Zece Porunci.
Se obișnuiește să se învețe din Tora toată noaptea, deoarece, după tradiție, în noaptea dinaintea primirii Torei, evreii au dormit până târziu, iar Moise, venind, i-a trezit. Ca să nu se mai întâmple așa, toată noaptea se studiază Tora.

În România, anul acesta, ajunul Șavuot este pe 16 mai.