CRISTINA DREHUȚĂ: DARUL NOSTRU PENTRU DUMNEZEU

PROIECTUL TRANSFRONTALIER SMART 4 YOUTH, ROMÂNIA-UCRAINA
Preluat de pe Smart4Youth
un articol de Cristina Drehuță(împreună cu Татьяна Торконяк, Iurie Levcic, Anisia Mariana, Наталя Федорук, Tudosa Adina, Надія Макушинська, Constantin Tanasa, Artur Gulipac, Natalia Demciucena, Ruscanu Luminita, Dăscălescu Adrian, Daniel Lungu, Irina Airinei Vasile, Vasile Gafiuc, Gafita Mihaela Gabriela, Agape Alin, Мар’яна Скрипник, Natalia Chiriac, Silviu Petrariu.)

Să mergi, să vezi și să înțelegi pe viu istoria….Indiferent cum, pe cont propriu, sau printr-un proiect, așa cum am fost noi, ești câștigat….Nu pot decât să spun din toată inima, MULȚUMESC!

Postarea aceasta este despre un loc care pe mine m-a fermecat, m-a impresionat în mod deosebit și despre ghizii pricepuți pe care i-am întâlnit aici și poveștile lor despre aceste locuri…

Pe malul Nistrului, Cetatea Hotinului are o istorie zbuciumată, presărată cu lupte, cu asedii, cu stăpâniri care și-au pus amprenta asupra ei…Cetatea, cu turnurile ei circulare acoperite cu șindrilă, 3 dintre ele construite de Ștefan cel Mare, cu biserica în interior, Palatul domnesc, cu ancadramentele gotice, simple din piatră ale ferestrelor şi ale uşilor ce conferă clădirii distincţia şi eleganţa unei reşedinţe nobiliare, fântâna adâncă de 65 metri, din care, dacă bei apă, intineresti, zice legenda, cazemata ostenilor, postamentul unei geamii turcești al carei minaret nu mai există, curtea voievodala, zidurile cu metereze, m-a impresionat prin măreția și frumusețea ei…

În anii 1920 Nicolae Iorga considera cetatea ca fiind expresia fidelă a arhitecturii româneşti, deşi multe din elementele ei se întâlnesc în arhitectura ţărilor baltice.„…Meşteri din Polonia sau italieni au lucrat Hotinul cel nou, pe la 1400. Ei au făcut din piatra bine potrivită şi amestecată cu linii de cărămidă, pentru podoabă, un masiv rotund de zidărie straşnică, ce se ridică drept pe malul Nistrului puternic. Turnuri se umflă pe la colţuri, tot aşa de uriaş plănuite şi aduse la îndeplinire” scria Nicolae Iorga în cartea Neamul românesc în Basarabia.

Pe drumul de întoarcere de la cetatea Hotinului, vorbeam în autocar despre una, despre alta, cu tânărul nostru ghid Vasili…Despre pământul roditor din zonă fiindcă observasem că toate grădinile erau puse la punct, legumele și zarzavaturile erau înaintea celor de la noi, livezile cu meri înfloriti, caiși și mulți, mulți cireși, despre satele și orașele regiunii Cernăuți, Storojineț, Vijnița, Sadagura, Hliboca (Adâncata ), Herța, Hotin, Noua Sulița, Văscăuți, Boian, Putila, Crasna, despre casele din cărămidă roșie cu câte un turn ca cel al cetății Hotin, monumentele din marmura neagră, porțile de fier și fântânile, despre școală, studii, despre durerea românilor din Bucovina de Nord, masacrul de la Fântâna Albă, cel de la Lunca Prutului …Și pomenește Vasili la un moment dat de mahala de la marginea Cernăuțiului….Nu înțelegeam ce mahala…

Și, înțeleg deodată, că se referea la satul Mahala, din raionul Noua-Sulița, Cernăuți….Numele acesta mă intrigă într-un fel, are mai mult rezonanță turcească, fiindcă mahala vine din turcescul “mahalle”, adică oamenii care locuiesc într-un cartier mărginaș al unui oraș…

În drumurile noastre, din aceste două săptămâni, în cele două mobilități în Ucraina, am întâlnit sate cu nume vechi românești, Oprișeni, Tărășeni, Buda, Ostrița, Mămăliga, Boian, Bănceni, Molnița și de ce nu, Voloca, satul rochiilor de mireasă….Regret ca nu am ajuns și pe acolo, să văd și eu faima acelui sat…

Nu-mi aminteam atunci, cu atâtea impresii în cap, de cine se leagă numele acestui sat, Mahala…Bineînțeles, ca oricine din ziua de azi care vrea să afle ceva rapid, am căutat pe internet…Și mi-a apărut o poză, capul îmbrobodit cu un batic înnodat sub bărbie, al unei femei care a trecut prin mari greutăți și nedreptăți….ANIȚA NANDRIȘ, căsătorită CUDLA….Și mi-am amintit, “20 de ani în Siberia- Destin bucovinean”.

Recunosc, citisem doar rezumatul cărții, dar acum am căutat-o pe internet și în două seri am terminat-o…Credeți-mă: și acum sunt sub impresia ei…Și mă întreb, de unde atâta putere, credință, răbdare, demnitate, caracter, dragoste de glie, dragoste și respect pentru părinți și frați, dragoste și jertfă pentru copii, iertare, împăcare cu soarta, la un suflet de OM?….20 de ani în arhipelagul gulag, cum îi spune Alexandr Soljenițîn, fără nicio vină…Caracterul unui om se construiește prin greutățile și hopurile pe care le trece…

„Ceea ce suntem este darul lui Dumnezeu pentru noi, ceea ce devenim este darul nostru pentru Dumnezeu.”