Sunt 33 de ani de când ACADEMICIANUL ALEXANDRU GRAUR nu mai este. Limba română i-a fost leagăn, tezaur scump, a cărui strălucire a căutat să o pună, toată viața, în valoare. Luminile culturii române i-au fost reperele drepte, curate, diamantine, în viață. A format promoții de studenți și a modelat conștiințe. Radio-ul și Televiziunea Română i-au fost, și ele, catedră și masă rotundă ori tribună de la care vorbele sale de duh porneau către cei care îl ascultau cu mare interes. Vocația sa de profesor a săpat în memoria noastră, a celor care l-au cunoscut direct sau doar din cărți, o rază vie, pentru generații.
Alexandru Graur s-a născut la Botoșani, la 9 iulie 1900, într-o respectabilă familie evreiască. Descendent al familiei Sanielevici pe linie maternă , în ciuda vicisitudinilor anilor grei de politică antisemită (1941-1944), viața l-a purtat, ulterior, către Universitatea București, apoi spre Sorbona unde și-a definitivat studiile.
Ca profesor, ca decan al Facultății de Filologie a Universității București, iar apoi ca director al Editurii Academiei, academicianul Graur, adevărat magician și cunoscător rafinat al tuturor finețurilor limbii române, ne lasă o operă prodigioasă din care rememorăm câteva titluri:
Etimologii românești, București, Editura Academiei, 1963
La romanité du Roumain, București, Editura Academiei, 1965
The Romance Character of Romanian, București, Editura Academiei, 1965
Nume de persoane, București, Editura Științifică, 1965
Tendințele actuale ale limbii române, București, Editura Științifică, 1968
Scrieri de ieri și de azi, București, Editura Științifică, 1970
Puțină… aritmetică, București, Editura Științifică, 1971
Nume de locuri, București, Editura Științifică, 1972
Lingvistica pe înțelesul tuturor, București, Editura Enciclopedică, 1972
Gramatica azi, București, Editura Academiei, 1973
Mic tratat de ortografie, București, Editura Științifică, 1974
Alte etimologii românești, București, Editura Academiei, 1975
„Capcanele” limbii române, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1976
Dicționar de cuvinte călătoare, București, Editura Albatros, 1978
Cuvinte înrudite, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1980
Dicționar al greșelilor de limbă, București, Editura Academiei, 1982
Pornește pe drumul fără întoarcere la 9 iulie 1988, aureolat de dragostea celor care l-au cunoscut: studenți, colegi, cititori, tele- și radioascultători. Azi, la împlinirea a 121 de ani de la naștere și a 33 de ani de la dispariția sa, să ne amintim, prin vorbele sale păstrate în tezaurul TVR, de uriașa-i personalitate de făuritor și lampadofor al ființei românești.
Adaugă un comentariu