Cu Vasile Lechinţan pierdem nu un ostaş căzut la datorie ci un front întreg al bătăliei noastre grele pentru apărarea adevărului istoric atât de mult lovit, atât de grav falsificat şi atât de atroce mutilat.
Vasile Lechinţan era un corp de armată dotat cu tot ce e necesar ca să fie invincibil: o pregătire profesională ireproşabilă, formată nu doar din studiul temeinic al tratatelor de specialitate ci, mai cu seamă, al izvoarelor, al documentelor, al istoriei în intimitatea ei cea mai ascunsă privirii superficiale, o determinare aproape copilărească de a spune pe nume realităţilor istorice ignorând pericolele la care se expune din partea celor care le vor pe acestea uitate pe după câte o perdea, şi, în primul şi în primul rând, un caracter de neclintit.
A căzut.
În război, mai înainte de a birui, avem pierderi uriaşe.
Şi, oricât mă lupt să rezist, în unele împrejurări, ca aceasta care mă doare enorm, parcă înclin să dau dreptate conspiraţioniştilor. Parcă intuiesc o înţelegere murdară între moarte şi duşmanii noştri: prea ne sunt luaţi cei mai buni dintre noi tocmai atunci când e cea mai mare nevoie de ei.
Dumnezeu să-l aşeze pe robul său Vasile de-a dreapta Lui!
Fie-ţi, Vasile, uşoară ţărâna Patriei pe care ai iubit-o şi pentru care te-ai luptat cu eroism, care te primeşte acum în ea ca o Mamă care şi ea te iubeşte nespus!
Adaugă un comentariu