AFnews17 iulie 2021: UN AN DE LA TRECEREA LA CELE VEȘNICE A DISTINSULUI ARHIVIST ȘI ISTORIC TÂRGMUREȘAN
Ioan Ranca s-a născut la 19 februarie 1932, în localitatea Aiud. În anul 1951 a absolvit liceul „Titu Maiorescu”, azi Avram Iancu din Aiud şi, în 1955, Facultatea de Istorie a Universităţii „Victor Babeş” din Cluj-Napoca. După absolvirea facultăţii, la 1 septembrie 1955, a fost angajat la Arhivele Statului Cluj, fiindu-i încredinţată misiunea de a înfiinţa filiala din Aiud a instituţiei amintite. Astfel, încă de la începutul carierei, tânărul arhivist Ranca a avut de soluţionat numeroasele probleme care condiţionau buna funcţionare a noii filiale, de la asigurarea unui spaţiu corespunzător şi a dotărilor aferente, la constituirea fondurilor şi colecţiilor arhivistice, desfăşurarea activităţii de punere în valoare ştiinţifică a documentelor, şi la gestionarea relaţiilor cu principalii creatori şi deţinători de arhive.
În anul 1962 i s-a încredinţat conducerea Arhivelor de Stat din fosta regiune Autonomă Maghiară, instituţie care după 1968, a devenit filiala, iar mai apoi Direcţia Judeţeană Mureş a Arhivelor Naţionale, şi care a fost condusă de Ioan Ranca până în 1990. Cu experienţa acumulată la Aiud, Ioan Ranca şi-a canalizat eforturile sale şi ale colectivului pe care l-a condus, spre realizarea unor obiective prioritare precum: completarea, depozitarea şi prelucrare arhivistică a documentelor existente în valorosul patrimoniu documentar-istoric al Arhivelor mureşene; îmbogăţirea Fondului Arhivistic Naţional prin cercetări în arhivele din Ungaria şi Franţa; construirea noului sediu al Arhivelor mureşene; punerea în valoare ştiinţifică a documentelor, prin publicarea a numeroase lucrări, studii şi articole şi prin participarea la manifestări ştiinţifice organizate în principalele centre culturale ale ţării, şi nu în ultimul rând preocuparea pentru perfecţionarea pregătirii profesionale, prin participarea la cursuri de specializare în Franţa, în anul 1976, şi prin obţinerea titlului ştiinţific de doctor în istorie la Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii „Babeş – Bolyai” din Cluj-Napoca, în anul 1986, având ca temă „Răscoala lui Horea în centrul şi răsăritul Transilvaniei” (conducător ştiinţific acad. Ştefan Pascu).
Rodnica activitate de punere în valoare ştiinţifică a documentelor s-a concretizat în publicarea a peste 80 de lucrări, studii şi articole. Ioan Ranca a fost un colaborator constant al Revistei arhivelor, făcând parte din Colegiul de redacţie al publicaţiei respective, între anii 1972-1985. Din totalul lucrări şi studii publicate, aproape o treime au apărut în Revista arhivelor şi la Editura Arhivelor Naţionale. De asemenea a fost membru în colegiul de redacţie al publicaţiei Mariasia, Anuarul Muzeului Judeţean Mureş.
Organizator a numeroase sesiuni de comunicări, simpozioane, colocvii, dezbateri şi expoziţii, în acelaşi timp, Ioan Ranca a participat la numeroase asemenea manifestări ştiinţifice şi culturale care au avut loc la Bucureşti, Cluj-Napoca, Alba Iulia, Iaşi, Deva, Arad, Zalău, Drobeta – Turnu Severin, Sf. Gheorghe, Miercurea Ciuc, Reghin, Târnăveni, Gheorghieni ş.a. De aproape 40 de ani este un colaborator apropiat al Postului de Radio Târgu Mureş, în toţi aceşti ani fiind prezent pe lungimile de undă ale postului amintit cu medalioane, evocări, interviuri pe teme de istorie locală şi naţională.
Aceeaşi statornică şi benefică colaborare a avut-o şi o are Ioan Ranca cu presa locală din zonă, îndeosebi cu ziarul Cuvântul liber din Tg. Mureş. De remarcat faptul că cele peste 300 sutele de articole de popularizare apărute în mass-media locală, purtând semnătura lui Ioan Ranca, au aceiaşi temeinică documentare şi rigurozitate, fiind deosebit de apreciate şi de solicitate de către publicul cititor.
O importantă contribuţie la îmbogăţirea fondului documentar de microfilme, a adus-o Ioan Ranca prin cercetarea arhivelor din străinătate. Între anii 1964-1986, anual câte 1-2 luni a fost component al delegaţiilor Arhivelor Naţionale din România la depistarea de fonduri şi documente în Arhivelor Naţionale Ungare din Budapesta. Împreună cu Iosif Adam a cercetat importante fonduri arhivistice referitoare la istoria Transilvaniei şi la relaţiile româno-maghiare, aflate în Arhiva Naţională a Ungariei.
Lucrările de specialitate evidenţiază contribuţiile lui Ioan Ranca la studiul unor importante evenimente din istoria naţională precum: istoria ţărănimii transilvănene, istoria instituţiilor din Transilvania, răscoala lui Horea, personalitatea lui Avram Iancu, lupta pentru emancipare naţională ş.a. (Enciclopedia istoriografiei româneşti, Bucureşti, 1978, p.278). Ca o recunoaştere a îndelungatei şi rodnicei activităţi desfăşurate pe tărâmul arhivisticii şi istoriografiei româneşti a fost inclus în Enciclopedia Istoriografiei Româneşti (1978), a fost distins cu Fibula de la Suseni şi Diploma de Excelenţă, acordate de Prefectura judeţului Mureş (2006), mai multe distincţii – diplome de onoare, diplome de excelenţă, medalii jubiliare – din partea Arhivelor Naţionale şi a altor instituţii şi asociaţii ştiinţifice, culturale şi civice.
Adeptul dialogului pe bază de argumente, şi nu a disputei sterile, Ioan Ranca a dat răspunsuri argumentate la multiple probleme ridicate de unii istorici maghiari referitoare la convieţuirea româno-siculică, cu bunele şi relele ei, la dinamica populaţiei româneşti şi la „polarizările etnice” consemnate statistic şi documentar, în primul rând în antroponimele din conscripţii. Continuând cercetările distinşilor săi înaintaşi David Prodan, Ion I. Russu şi Ştefan Pascu, istoricul şi arhivistul Ioan Ranca a cercetat cu migală şi scrupulozitate, ca nimeni altul, problematica antroponimelor românești din fostele scaune secuieşti, în cadrul unui proiect amplu, care în final se va materializa în 4 volume.
Cele două volumele intitulate „ROMÂNII DIN SCAUNELE SECUIEŞTI ÎN ANTROPONIMELE DIN CONSCRIPŢII”, vol. I, Scaunul Mureş şi Vol. II, Scaunul Ciuc, Giurgeu, Caşin – apărute până în prezent (volumul III, Scaunul Treiscaune fiind în curs de editare – n.n.), sunt lucrări grea şi anevoioase, realizată de un singur om”, depunând o adevărată „muncă de sisif”, „migăloase şi deloc atractive, ocolite chiar şi involuntar de cercetători”. Lucrări de o asemenea factură şi complexitate, fiind de regulă elaborate de institute specializate.
Dr. Ioan Ranca s-a numărat printre cei mai apropiaţi şi statornici colaboratori ai Centrului Eclesiastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” şi ai Muzeului Național al Carpaţilor Răsăriteni. După înfiinţarea instituţiilor muzeale româneşti laice şi eclesiastice din judeţele Covasna şi Harghita, cu bogata sa experienţă şi generoasă disponibilitate, cu înţelepciune şi echilibru, Ioan Ranca „ne-a fost baci”, monitorizându-ne, sprijinindu-ne, iar, când a fost cazul, atenţionându-ne şi sfătuindu-ne de bine. 
Alături de alți cunoscuți cercetători din întreaga țară, Ioan Ranca a participat la manifestările ştiinţifice organizate în judeţele Covasna şi Harghita, a publicat în „Angvstia” şi alte publicaţii locale, fiind unul dintre colaboratorii de bază ai lucrării „Românii din Covasna şi Harghita. Istorie. Biserică. Şcoală. Cultură”, de Ioan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan şi Violeta Pătrunjel, apărut cu binecuvântarea, sprijinul şi coordonarea Înalpresfinţitului Arhiepiscop Ioan, azi mitropolit al Banatului, la Editura Grai Românesc din Miercurea – Ciuc, în anul 2003. În anul 2012, cu prilejul împlinirii venerabilei vârste de 80 de ani, Editura Eurocarpatica din Sfântu Gheorghe, în cadrul colecției „Profesioniştii noştri” i-a dedicat volumul omagial „Ioan Ranca, istoric şi arhivist, la 80 de ani”, ediţie îngrijită de Liviu Boar şi Ioan Lăcătuşu.
Pentru contribuțiile sale importante aduse la cunoașterea istoriei românilor din această parte de țară și a conviețuirii lor cu secuii/maghiarii, Ioan Ranca a fost răsplătit moral cu acordarea mai multor dinstincții, printre care: „Fibula de la Suseni” acordată de Consiliul Județean Mureș, „Crucea Munților” acordată de Episcopia ortodoxă a Covasnei și Harghitei, premiul I.I. Russu acordat de Centrul European de Studii Covasna-Harghita, precum și ordine și medalii conferite la propunerea Arhivelor Naționale.
Dorin Suciu:
Ce nu s-a remarcat niciodată despre el a fost faptul că în cartea „Drumul Holocaustului”, apărută în 1991, în urma cercetării obiective și minuțioase a actelor oficiale ale autorităților ungare, istoricul Ioan Ranca stabilește fără putință de tăgadă că în Transilvania de Nord, făcută cadou de Hitler și Mussolini Ungariei lui Horthy prin Dictatul de la Viena, între anii 1941 – 1944, a avut loc o acțiune de epurare etnică globală. La început împotriva românilor iar mai apoi împotriva evreilor soldată cu rezultate dezastruoase asupra ambelor naționalități.
Prin tot cea ce a făcut pe tărâmul istoriografiei şi arhivisticii româneşti, Ioan Ranca şi-a înscris numele în galeria marilor personalităţi arhivistice de la cumpăna dintre secolele XX şi XXI.
Adaugă un comentariu