AFnews
Academia Română a organizat marți, 31 august 2021, începând cu ora 11, dezbaterea cu tema „Statutul actual al limbii române“, dedicată celebrării Zilei Limbii Române. Evenimentul s-a desfășurat în Aula Academiei Române din Calea Victoriei nr. 125. Au luat cuvântul acad. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, acad. Răzvan Theodorescu, vicepreședinte al Academiei Române, acad. Eugen Simion, președintele Secției de filologie și literatură și trei dintre cei mai mari lingviști români: 
acad. Grigore Brâncuş,
prof. univ. Gabriela Pană Dindelegan, membru corespondent al Academiei Române, și 
prof. univ. Rodica Zafiu, de la Facultatea de Litere, Universitatea din București.
A fost transmis și un mesaj filmat al președintelui Academiei de Științe a Moldovei, Ion Tighineanu.
Președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, a spus, printre altele:
„Ziua Limbii Române – din 1990 în Republica Moldova şi din 2013 în România – este sărbătoare oficială, dar de fapt e o sărbătoare a sufletului românesc, fiindcă limba este efigia cea mai pregnantă a românilor. S-au dat multe definiţii ale limbii şi multe definiţii ale limbii române, dar limba pentru mine înseamnă un organism viu care se naşte, creşte, se dezvoltă şi chiar îmbătrâneşte câteodată şi se varsă în alte limbi odată cu poporul care a creat-o şi căreia i-a servit drept mijloc de comunicare. De aceea vorbim, poate incorect din punct de vedere ştiinţific, dar în limbaj colocvial despre limbi vii şi despre limbi moarte. A noastră este vie şi, oricât de contaminată ar fi ea, astăzi, de neologisme, barbarisme, hiperurbanisme, de prescurtări neobişnuite, de sms-uri năstruşnice, nu trebuie să ne temem. Limba română are încă puterea de a rămâne ea însăşi în ciuda acestor variate primejdii… Limba și literatura română se studiază astăzi „cu program redus”, cu timp minim afectat gramaticii, cu trunchierea literaturii, fără respectarea aspectului diacronic.
„Limba noastră-i limbă sfântă!” E un vers scris cu mulți ani în urmă de părintele Alexei Mateevici și, între timp, această expresie a devenit și parte a unui imn de stat românesc. Sfințenia limbii noastre vine din vremuri imemoriale și rezidă în rolul identitar al felului nostru de a exprima în cuvinte, lumea. Toate popoarele au limbi proprii, sau aproape toate… Dar nu toate se raportează la limbă în același fel. Acest fel de raportare a noastră ne-a păstrat vii ca popor încât observația umanistului din secolul al XV-lea Antonio Bonfini care spune că e la înțeles de ce au supraviețuit românii printre atâtea valuri de barbari, și tot el răspunde „Pentru că și-au apărat mai mult limba decât viața.” Observația aceasta ne definește și cred că este cel mai frumos compliment adus vreodată limbii române și poporului român. Un popor care își apără mai mult limba decât viața nu poate pieri niciodată. Limba noastră este, prin urmare, viața noastră și, din fericire, cred că limba are încă mijloacele proprii de apărare, de conservare și de dezvoltare, cu o condiție: să veghem, ca specialiști, asupra celei mai frumoase forme a limbii care este limba literară.
Limba literară ne definește, iar a noastră e o limbă literară bogată, armonioasă, frumoasă, capabilă să comunice, prin cuvinte, toate simțămintele omenești. De la cele mai simple până la cele mai complicate. Această misiune de grijă asupra limbii o are Academia Română și Academia Română nu abdică niciodată de la misiunea ei.”
Vicepreședintele Academiei Române, acad. Răzvan Theodorescu: „Este simbolic că sărbătorim aici, de Ziua Limbii Române, pe cel mai vechi membru al Academiei Române care este Limba Română. Ca istoric vreau să rememorez aici acel 31 august 1989 și această perspectivă este și un omagiu pe care îl aduc încă o dată colegilor și prietenilor basarabeni , unii încă în viață, alții plecați dintre noi, care au făcut ce au făcut acum 31 de ani: era a doua oară când Basarabia, prin intelectualii săi, dădea un exemplu major, prima oară a fost în primăvara anului 1918, când basarabenii au venit la Iași să se unească cu țara care aproape nu mai exista , o țară care sucomba și ei au venit la această țară, la această mamă și au dat un exemplu superb, politic și național.
A doua oară a fost după 1989: la București ,la Cluj, la Iași era o tăcere de mormânt în timp ce dincolo de Prut, o mână de intelectuali absolut remarcabili ridica un popor întreg în numele limbii române. Întâmplarea face că am fost unul dintre primii intelectuali românii care au intrat în contact cu acest grup în februarie 1990 când eram președinte al Televiziunii Române și am avut ideea de a aduce televiziunea de la Chișinău despre care știam foarte vag niște lucruri, la București. La Chișinău erau Grigore Vieru, Nicolae Dabija, Valeriu Matei și alții și alții cu care am discutat câteva zile și am reușit să aducem televiziunea de la Chișinău la București și să ducem Bucureștiul la Chișinău. Totul a fost posibil grație acestei mâini de intelectuali basarabeni care, după aceea, au continuat nu numai lupta pentru limba română ci lupta pentru etnia românească.
Prietenii care au făcut ceea ce au făcut în august 31 la Chișinău și care ne- au dat această ZI A LIMBII ROMÂNE, merită pentru totdeauna aducerea noastră aminte. În discuțiile cu prietenul Grigore Vieru am înțeles patosul pe care basarabenii îl aveau pentru limba română. M-au dus în satul lui Alexei Mateevici, cu cât respect față de limba română… Faptul că acum, aici, la București, redeschidem Aula Academiei Române cu acest moment mi se pare simbolic și de cel mai bun augur.”
Acad. Eugen Simion:
„Limba unui popor este lucrul cel mai important pentru acel popor. Ziua Limbii Române este pentru toată românitatea nu doar pentru cei de la București sau din toate provinciile României. Cei care au propus această sărbătoare națională sunt basarabenii…Discutăm despre statutul limbii române în societatea noastră, în toate structurile ei și mai ales în învățământ. De aici nemulțumirile noastre… Limba română este lăsată la periferie, nu se mai face gramatică cum trebuie. Limba română exprimă identitatea unui popor, ai o limbă, ai un popor. Nu ai o limbă, poporul devine o populație și populația piere din istorie… Noi ne confruntăm cu procesul globalismului. Consider că nu putem sta în afara acestui proces dar, pe de altă parte, cred că trebuie să fim foarte vigilenți pentru că globalismul înseamnă uniformizarea culturilor și a limbii. Nu degeaba francezii nu spun globalism, spun mondializare. Este cam ceea ce cred și eu că ar trebui să fie. Dar tendința este ca o limbă să se impună și altele să își micșoreze audiența… Se zice că sunt cam 6000 de limbi vorbite astăzi în lume care au cel puțin 100 de locutori. Și pronosticurile sunt că în perspectivă mai îndelungată nu vor fi decât 3 limbi: chineza, spaniola și engleza. Dar noi trebuie să ne îngrijim de Limba noastră… În primul rând, iar, în al doilea rând familia. Familia are rolul esențial formarea limbajului copilului. Contează foarte mult și ceea ce se transmite la televizor, de aceea laud foarte mult televiziunile care au emisiuni de cultivare a limbii.
Și ca să vorbim despre interesul pe care marile culturi europene îl au față de limbă, să vă reamintesc că Academia Franceză care a fost înființată de Richelieu ca să supravegheze starea limbii franceze are și astăzi această misiune. Recent, a avut loc o ședință în cadrul Academiei Franceze pentru a găsi un termen francez pentru „stirile false”. Pentru fiecare cuvânt care e pe cale să intre în limbă se întâlnesc și discută dacă nu agresează limba franceză și așa mai departe. Și misiunea noastră este să veghem asupra evoluției limbii române, o limbă a marii poezii, de o bogăție și de o frumusețe greu de descris în cuvinte. De aceea suntem azi aici.”
A consemnat Irina Airinei
Foto: Irina Airinei
Adaugă un comentariu